Şcoala noastră, ca instituţie de învăţământ, datează din anul 1896, de pe vremea monarhiei dualiste. Iniţial a fost şcoală civiă maghiară de fete, având 4 clase pe nivel cu 406 eleve, învăţământul de epocă nepermiţând şcoli mixte. A funcţionat în localul din strada M. Kogălniceanu nr 9, unde se află acum Liceul „Emil Racoviţă”, Cluj-Napoca. După Marea Unire din 1918, şcoala a fost preluată de statul român şi a rămas şcoală civilă de fete până în 1923, când a devenit şcoală secundară gradul I şi II cu 4 clase.

În septembrie 1926 localul este destinat Gimnaziului de băieţi „C.Anghelescu”şi Seminarului pedagogic universitar, iar şcoala se mută şi funcţioneză în localul liceului de fete „Regina Maria” din parc, unde este actualmente Universitatea.

Şcoala devine, în ianuarie 1929, liceu de fete de tip C cu 7 clase, având 280-310 eleve, iar în septembrie acelaşi an se mută în Calea...

Şcoala noastră, ca instituţie de învăţământ, datează din anul 1896, de pe vremea monarhiei dualiste. Iniţial a fost şcoală civiă maghiară de fete, având 4 clase pe nivel cu 406 eleve, învăţământul de epocă nepermiţând şcoli mixte. A funcţionat în localul din strada M. Kogălniceanu nr 9, unde se află acum Liceul „Emil Racoviţă”, Cluj-Napoca. După Marea Unire din 1918, şcoala a fost preluată de statul român şi a rămas şcoală civilă de fete până în 1923, când a devenit şcoală secundară gradul I şi II cu 4 clase.

În septembrie 1926 localul este destinat Gimnaziului de băieţi „C.Anghelescu”şi Seminarului pedagogic universitar, iar şcoala se mută şi funcţioneză în localul liceului de fete „Regina Maria” din parc, unde este actualmente Universitatea.

Şcoala devine, în ianuarie 1929, liceu de fete de tip C cu 7 clase, având 280-310 eleve, iar în septembrie acelaşi an se mută în Calea Victoriei, nr. 83/str. Armata Roşie 38, azi B-dul 21 Decembre 1989, în localul propriu cumpărat din fondurile comitetului de părinţi şi din bani împrumutaţi de la banca „Albina”. În decembrie 1929 Ministerul Învăţământului plăteşte acest local cu 2 milioane de lei.
Un eveniment deosebit ce oglindeşte statutul pe care îl avea şcoala în acea vreme este vizita pe care Alteţa Sa Principesa Ileana a făcut-o în1 iunie 1929 şi 8 decembrie 1930.Ca urmare a acestor vizite, între anii 1929-1940 şcoala s-a numit „Pricipesa Ileana”.
În perioada 1930-1936, s-au construit, prin eforturile şi sacrificiile părinţilor şi ale profesorilor de atunci:sala de sport (in 6 săptămâni!), etajul la faţada dinspre stradă şi s-a extins incinta şcolii prin grădina care există şi acum.
În februarie 1936 se expropriază terenul din stânga clădirii (unde mai târziu a fost internatul), care aparţinea Societăţii femeilor evreice şi care a fost cumpărat de Ministerul Instrucţiunii cu 800 de mii de lei.
În urma Dictatului de la Viena, în perioada 1940-1944, Liceul „Principesa Ileana” devine şcoală teologică romano-catolică. Acum, în partea stângă a faţadei, începe construirea unei capele şi unele săli de clasă se transformă în locuinţe pentru profesorii călugări.


În perioada 1948-1954 se constuieşte aripa stângă a localului, transformându-se în sală de clasă iar la etaj un laborator de fizică-chimie, şi în continuare, local pentru internat. Acesta a luat fiinţă în 1948 cu 72 de elve, în 1951 s-au amenajat dormitoare la parter, pe când etajul era în construcţie. În 1952, terminându-se etajul, internatul are 120 de eleve, dar nu este gata decât în 1954.
În vremea reformei învăţământului din 1948, devine Şcoala medie nr 2 cu X şi apoi XI clase, până în 1954 când îşi schimbă denumirea în Şcoala medie mixtă nr. 9, cu clasele I-XI. În data de 7 decembrie 1958, prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale nr 257/1957 şi Ordinul nr 144/1958, şcoala primeşte denumirea de Şcola medie „Mihai Eminescu”.

În perioada 1958-1963 se fac următoarele amenajări: se termină împrejmuirea curţii, se construieşte trotuar în jurul clădirii, se construiesc anexe la sala de gimnastică (garderoba, duşuri), sala profesorală, magazie pentru material sportiv, se amenajează magazia pentru zarzavaturi, se introduce curentul industrial, se amenajează o arenă sportivă, parcul, se construieşte o seră, se modernizează sala de mese, bucătăria, se înfiinţează o lăcătuşerie şi se schimbă toate băncile.

Din anul 1965 devine Şcoala medie nr 9 „Mihai Eminescu”, având cursuri cu şi fără frecvenţă, iar între 1966-1967 se numeşte Liceul „Mihai Eminescu” până în 1973, având profil dublu:umanist şi realist.
Între anii 1973-1989 poartă denumirea de Şcola generală „Mihai Eminescu”. În 1990 şcoala redevine liceu teoretic cu secţie bilingvă franceză-română şi secţie clasică; se renunţă la secţia clasică în 1999 înfiinţează secţia bilingvă spaniolă-română.