Primele informaţii despre existenţa unei unităţi de învăţământ în localitatea Ştei datează de la sfârşitul secolului al XVIII – lea. Astfel la biserica ortodoxă din localitate se găseşte un Ciaslov vechi, pe care se află următoarea însemnare la pagina 172 – „ fostu Gheorghe … 1796 dascălu”. Primul învăţător, atestat de documente, al şcolii primare din Ştei a fost Teodor Petroi, a cărui elev în şcoala primară a fost şi renumitul folclorist Miron Pompiliu.

După Marea Unire de la 1918 şi în Ştei ca de altfel în toate localităţile din Transilvania, învăţământul în limba română ia amploare. Întrucât vechea clădire nu mai corespundea, sătenii construiesc o nouă şcoală între anii 1922 – 1923 ( azi în această clădire este un depozit de materiale de construcţii). Începând din anul şcolar 1923 – 1924 în Ştei funcţionează o şcoală gimnazială cu clasele I – VII. De altfel din acest an şcolar...

Primele informaţii despre existenţa unei unităţi de învăţământ în localitatea Ştei datează de la sfârşitul secolului al XVIII – lea. Astfel la biserica ortodoxă din localitate se găseşte un Ciaslov vechi, pe care se află următoarea însemnare la pagina 172 – „ fostu Gheorghe … 1796 dascălu”. Primul învăţător, atestat de documente, al şcolii primare din Ştei a fost Teodor Petroi, a cărui elev în şcoala primară a fost şi renumitul folclorist Miron Pompiliu.

După Marea Unire de la 1918 şi în Ştei ca de altfel în toate localităţile din Transilvania, învăţământul în limba română ia amploare. Întrucât vechea clădire nu mai corespundea, sătenii construiesc o nouă şcoală între anii 1922 – 1923 ( azi în această clădire este un depozit de materiale de construcţii). Începând din anul şcolar 1923 – 1924 în Ştei funcţionează o şcoală gimnazială cu clasele I – VII. De altfel din acest an şcolar în arhiva Şcolii cu clasele I – VIII „ Miron Pompiliu” se găsesc matricole şcolare .

În urma reformei învăţământului din anul 1948, Şteiul rămâne în continuare şcoală gimnazială, aici urmând clasele I – VII şi numeroşi elevi din satele: Lunca, Hotărel, Petrileni, Seghişte, Câmpani, Ghighişeni, Rieni .

In contextul evoluţiei economico-sociale, a creşterii populaţiei şcolare învăţământul cunoaşte o adevărată explozie în evoluţia sa. In anul 1952 se construieşte o şcoală cu 8 săli de clasă, pe strada Nicolae Iorga, pentru copiii specialiştilor ruşi în exploatarea uraniului, dar şi o clădire similară pentru copiii din localitate, pe strada Tineretului de azi.

In anul şcolar 1958-1959 cele două spaţii de şcolarizare devin proprietatea noului liceu, înfiinţat la 15 septembrie 1956, sub numele de « Şcoala Medie Mixtă ». Acest liceu a dat prima promoţie de absolvenţi în anul 1960.
Liceul dispunea de 14 săli de curs, două laboratoare, două ateliere, de tâmplărie şi lăcătuşerie, un internat cu 92 locuri, o cantină cu 64 locuri şi o bibliotecă, destul de slab dotată. Erau doar 4 000 de volume.

Pentru anul şcolar 1960-1961 planul de şcolarizare a fost următorul :
- clasele I-IV = 9 clase
- clasele V-VII = 11 clase
- clasele VIII-XI = 7 clase, curs de zi
- clasele VIII-XI = 7 clase, curs seral

Numărul elevilor pe cicluri de învăţământ :
- clasele I-IV = 281 elevi
- clasele V-VII = 371 elevi
- clasele VIII-XI = 259 elevi, curs de zi
- clasele VIII-XI = 197 elevi, curs seral
- clasele V-VII = 128 elevi, curs fără frecvenţă
- clasele VIII-XI = 141 elevi, curs liceal fără frecvenţă

Populaţia şcolară fiind în continuă creştere, spaţiul de şcolarizare devine insuficient, de aceea în anul 1968 de dă în folosinţă un nou local de şcoală cu 16 săli de clasă şi 4 laboratoare. Clădirea este o construcţie modernă, realizată după standardele momentului şi dotată cu mobilier adecvat ( Anexa 9 ). Anul 1968 marchează şi despărţirea şcolii generale de liceul teoretic, prima funcţionând cu clasele primare I – IV şi un rând de clase V – X într-una din fostele clădiri ale liceului, iar restul claselor gimnaziale şi liceale sunt transferate în clădirea nouă dată în folosinţă în acel an.