Înfiinţat ca instituţie de învăţămâmt la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX şi suferind modificări în timp în ceea ce priveşte denumirea, structura şi nivelul de pregătire, actualul Colegiu Naţional “Andrei Mureşanu” şi-a îmbunătăţit treptat statutul. Şcoală elementară, liceu teoretic, liceu industrial şi iarăşi liceu teoretic, instituţia noastră primeşte numele poetului-tribun în toamna anului şcolar 1971-1972 într-un cadru festiv, pe măsura evenimentului. Începând cu 1 septembrie 1999, unitatea s-a transformat în Colegiu Naţional, înregistrându-şi astfel numele.

În anul 1897-1898, s-a deschis clasa I la şcoala maghiară civilă de fete în casa Horger la etaj, pe atunci str. Ungurească, azi str. Titulescu, cu un număr de 45 eleve, între ele fiind şi românce. Meritul principal pentru înfiinţarea acestei şcoli este atribuit inspectorului Csernatoni Gyula. În anul...

Înfiinţat ca instituţie de învăţămâmt la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX şi suferind modificări în timp în ceea ce priveşte denumirea, structura şi nivelul de pregătire, actualul Colegiu Naţional “Andrei Mureşanu” şi-a îmbunătăţit treptat statutul. Şcoală elementară, liceu teoretic, liceu industrial şi iarăşi liceu teoretic, instituţia noastră primeşte numele poetului-tribun în toamna anului şcolar 1971-1972 într-un cadru festiv, pe măsura evenimentului. Începând cu 1 septembrie 1999, unitatea s-a transformat în Colegiu Naţional, înregistrându-şi astfel numele.

În anul 1897-1898, s-a deschis clasa I la şcoala maghiară civilă de fete în casa Horger la etaj, pe atunci str. Ungurească, azi str. Titulescu, cu un număr de 45 eleve, între ele fiind şi românce. Meritul principal pentru înfiinţarea acestei şcoli este atribuit inspectorului Csernatoni Gyula. În anul următor şcoala a funcţionat cu cls. I şi II, cuprinzând un număr de 70 de eleve; peste un an, numărul claselor s-a ridicat la 3, iar al elevilor la 93. Începând cu anul şcolar 1899 - 1900, şcoala a fost completată la 4 clase, iar numărul elevelor a crescut la 109. Primul anuar al şcolii a apărut pe anul şcolar 1902-1903, directoarea instituţiei fiind Illeş Gizella, corpul didactic compunându-se din 5 membri, numărul acestora ridicându-se în anii următori la 7, având învăţători diferiţi pentru desen, muzică şi educaţie fizică.

După o funcţionare de 3 ani în strada Ungurească, şcoala civilă maghiară de fete s-a mutat începând cu 1 septembrie 1900 în localul “Beszterczei kor”, la parterul din strada Michaelis, astăzi sediul Sindicatelor din str. Alexandru Odobescu. Aici a funcţionat şcoala timp de 12 ani, până când, în luna mai 1912, şcoala a fost mutată în edificiul propriu pe strada Fleischeralli, astăzi Bulevardul Republicii, nr. 26. Planul acestui local de şcoală a fost întocmit de arhitectul Ludovic Woll, iar edificiul a cărei construcţie a început la 16 martie 1911, a fost pus în slujba şcolii în ziua de 15 mai 1912.

În noul ei local, şcoala civilă maghiară de fete a funcţionat timp de 7 ani. După o funcţionare de 22 de ani, şcoala şi-a încetat existenţa în ziua de 29 martie 1919. În această zi autoritaţile locale, în frunte cu prefectul judeţului Bistriţa-Năsăud, dr. Gavril Trifon şi cu revizorul şcolar judeţean Ioan Pavel preiau edificiul şcolar cu tot inventarul lui, deschizând în ziua de 8 aprilie 1919 şcoala civilă română de fete, tot cu 4 clase.

Ca directoare a acestei şcoli a fost numită Eugenia Linul, fostă învăţătoare la şcoala primară, zisă “fundaţională”, din Năsăud. Numărul de eleve a fost în primul an şcolar de 146, dintre care 118 românce. Primele profesoare la această şcoală au fost: Aurelia Rebreanu devenită Bîrsan, Ana Cucu devenită Partene, Aurelia Lazăr, Valeria Botta, la muzică, Ioan Vlad la desen şi Octavian Doci la caligrafie.

Începând cu anul şcolar 1923-1924 şcoala civilă română de fete s-a transforamt în gimnaziu de fete, în sensul că s-a introdus limba latină la clasele a III-a şi a IV-a ca studiu obligatoriu pe lângă celelalte obiecte de învăţământ ( după eliberarea Ardealului din robia fascistă).

Cu acest profil a funcţionat şcoala până în toamna anului 1940. În decursul anilor au intervenit, cum era şi firesc, schimbări în corpul profesoral. Unele profesoare au plecat, altele au venit. Se poate însă afirma cu toată tăria că şcoala, de când a functionat ca gimnaziu, a avut cadre didactice capabile şi muncitoare. Directoare, după pensionarea fostei directoare Eugenia Linul, a fost numită Aurelia Bârsan, bună pedagoagă, femeie energică şi cu multă dragoste de şcoală.

Absolventele acestei şcoli au fost bine pregătite profesional, astfel încât au reuşit, într-un procent foarte mare la examenele de admitere în şcoli medii.

În urma dictatului de la Viena, o parte din corpul didactic de la gimnaziul de fete din Bistriţa, a părăsit Ardealul de nord. Şcoala a funcţionat tot în acest local şi tot ca gimnaziu de fete, dar cu limba de predare maghiară.

Din anul 1945 gimnaziul de fete s-a contopit cu fostul liceu de băieţi “Al. Odobescu” şi a funcţionat ca liceu mixt in localul fostului gimnaziu de fete. Nu mult după aceea, în anul şcolar 1945-1946 cele două instituţii şcolare medii s-au scindat în liceu de băieţi şi liceu de fete, acesta din urmă continuând să funcţioneze în fostul local al gimnaziului de fete.

Dupa câţiva ani cele două licee s-au reunit în liceu mixt de cultură generală, funcţionând cu o parte din clase în fostul local al liceului german şi cu cealaltă parte în vechiul local al gimnaziului de fete.

Din anul 1964 s-au format dintr-un liceu două licee teoretice mixte şi anume liceul cu secţie germană în localul fostului liceu german (actualmente Colegiul Naţional “Liviu Rebreanu”) şi liceul nr. 2 cu secţie maghiară care funcţionează sub conducere proprie şi cu corp profesoral aparte în fostul local al gimnaziului de fete de pe vremuri.

Din 1 septembrie 1999 functioneaza cu denumirea actuala de Colegiul National Andrei Muresanu.