Seminarul teologic din Dorohoi a luat fiinţă în anul 1923 la iniţiativa şi prin truda P.C.Pr.Ic.Dr. Dumitru Furtună, renumit preot, profesor, folclorist şi etnograf. Purta numele mitropolitului cu a cărui binecuvântare luase fiinţă şi anume "Pimen (Georgescu) Mitropolitul". În scurt timp de la înfiinţare şi-a căpătat supranumele de "şcoala de la răscruci", şcolarizând copiii orfani de război, ca şi copii din Basarabia şi Bucovina, prin burse înfiinţate de părintele Furtună.
Datorită faptului că arhiva Seminarului s-a pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial, datele despre seminar se leagă de cele existente despre părintele Furtună, scrise de biografii săi, în mare parte foşti elevi. Acesta este motivul pentru care, lucrarea se desfăşoară în plan dublu, informaţiile derulându-se în paralel.
Părintele Dumitru Furtună s-a născut în ziua de 26...

Seminarul teologic din Dorohoi a luat fiinţă în anul 1923 la iniţiativa şi prin truda P.C.Pr.Ic.Dr. Dumitru Furtună, renumit preot, profesor, folclorist şi etnograf. Purta numele mitropolitului cu a cărui binecuvântare luase fiinţă şi anume "Pimen (Georgescu) Mitropolitul". În scurt timp de la înfiinţare şi-a căpătat supranumele de "şcoala de la răscruci", şcolarizând copiii orfani de război, ca şi copii din Basarabia şi Bucovina, prin burse înfiinţate de părintele Furtună.
Datorită faptului că arhiva Seminarului s-a pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial, datele despre seminar se leagă de cele existente despre părintele Furtună, scrise de biografii săi, în mare parte foşti elevi. Acesta este motivul pentru care, lucrarea se desfăşoară în plan dublu, informaţiile derulându-se în paralel.
Părintele Dumitru Furtună s-a născut în ziua de 26 februarie a anului 1890, în satul Tocileni, comuna Băluşeni, ca al doilea fiu al familiei preot Grigore T. Furtună şi presv. Soltana. În 1897 rămâne orfan de ambii părinţi şi este luat în îngrijire de bunicii săi din partea tatălui, de loc din Mănăstireni, care se vor îngriji de creşterea şi ulterior de şcolarizarea lui până la terminarea studiilor.
Învaţă şi termină cele patru clase primare la şcoala de băieţi nr. 3 Botoşani, fiind clasificat primul la învăţătură şi disciplină. Între 1902 şi 1910 studiază la Seminarul Teologic "Veniamin Costache" din Iaşi, pe care-l absolveşte cu media 9,70 clasificat primul între absolvenţi.
Între 1910 şi 1914 urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, unde asimilează pe lângă disciplinele teologice şi altele laice ca: istoria, literatura, sociologia, filologia şi folcloristica. Audiază la universitate cursurile marilor profesori Ovid Densuşianu, C. Rădulescu-Motru, Mihail Dragomirescu, Simion Mehedinţi, Coco Dumitrescu - Iaşi, Nicolae Iorga, D. Gusti ş.a.
Absolvă în 1914 facultatea, primul între cei 42 de absolvenţi, "luând drumul Dorohoiului, renunţând la oferta ce i s-a făcut de a rămâne în Capitală.''
În 1914, pe 12 octombrie se căsătoreşte cu învăţătoarea Natalia Leontescu. Urmează o perioadă de intensă activitate publicistică, în patru ani apărându-i opt volume dintre care amintim: Izvodiri din bătrâni - 1912; Vremuri înţelepte 1913; Cuvinte scumpe - 1914.
În 1915, pe 1 iulie, absolvă Seminarul Pedagogic Universitar din Bucureşti, iar pe 23 august este hirotonit preot de către P.S. Antim Petrescu. Activează ca preot la Plopeni, după care devine suplinitor al Bisericuţei de lemn din Dorohoi, devenind paroh al acesteia în 30 mai 1916, prilej cu care rosteşte "Cuvânt la intrarea în parohie"- adevărată profesiune de credinţă pentru apostolatul său cultural multilateral, consacrat Dorohoiului. (vezi foto)
În 1919, luna mai susţine examenul de capacitate în religie fiind tot primul între candidaţi. În 1920 este numit director al Gimnaziului "Grigore Ghica Vv.", până în 1925. La insistenţa părintelui Furtună şi a colegilor săi, gimnaziul devine liceu. În 1920, după multiple străduinţe şi sacrificii materiale, reuşeşte să inaugureze sala de teatru "Unirea" unde la 2 mai 1921, Ciprian Porumbescu îşi va inaugura concertele.
La 1 septembrie 1921, prin străduinţa sa se înfiinţează Liceul de fete "Regina Maria" - la care va preda ulterior - şi internatul fiilor de ţărani - elevi ai liceului de băieţi, destinat în mare parte basarabenilor şi bucovinenilor din teritoriile realipite la patria-mamă.
În septembrie 1923 se înfiinţează la Dorohoi, la iniţiativa şi prin eforturile deosebite ale preotului Dumitru Furtună, Seminarul Teologic "Pimen Mitropolitul". "Numit prin Ordinul nr. 35.725/1.VII.1923, al Ministrului Educaţiei Naţionale, Dumitru Furtună va fi profesorul, pe întreg parcursul fiinţării acestei instituţii şi directorul ei, timp în care înregistrează apogeul activităţii sale didactice.
"Despre Seminarul din Dorohoi, spunea că 1-a înfiinţat pentru formarea de preoţi, mai cu seamă pentru Moldova, Bucovina şi Basarabia."
S-a trudit şi a înfiinţat Seminarul din Dorohoi ( prima serie în 1927). Ca director, el visa şi gândea ca acest Seminar să fie un locaş de cultură şi patriotism pentru cele trei provincii româneşti, care se unesc în acea regiune: Moldova, Basarabia şi Bucovina. Merge în Basarabia cu corul Seminarului şi face întâlniri între fraţi.
Prof. Dr. Gr. Miron spune: "se lupta din greu să organizeze Seminarul. La început localul era împrăştiat, cu săli de clasă, dormitoare şi sufragerii separate. S-a început clădirea Seminarului, într-o grădină frumoasă, în partea de sud a oraşului. În această grădină, s-au plantat doi stejari: unul pentru dr. C. Angelescu, ministrul Învăţământului şi altul pentru Alex. Lapedatu, ministrul Cultelor, care au vizitat oraşul şi Seminarul în acea vreme. Intenţia sa a fost să atragă aceste două personalităţi, să nu uite a ajuta să se termine clădirea. Anii au trecut, oamenii s-au schimbat, clădirea a rămas neterminată..., doar stejarii au rămas ca mărturie a vremurilor apuse".
O altă mărturie este cea a părintelui Ilie Anisescu: " Seminarul şi-a început activitatea cu clasa I-a şi a V-a. Atunci l-a cunoscut pe preotul-director D. Furtună, în cancelaria şcolii unde am intrat pentru înscriere... Încep întrebările: " cum te cheamă, de unde eşti, câte clase ai, cu ce se ocupă părinţii, câţi copii sunteţi ? ş.a."
Dar întrebările acelea aveau rostul lor. Îl interesa pe părintele Furtună starea materială a părinţilor, spre a-şi da seama dacă aceştia vor putea contribui la asigurarea bugetului şcolii, iar pe de altă parte să cunoască pe câţi elevi nevoiaşi va trebui să-i scutească de taxele şcolare etc... Toamna târziu s-au deschis cursurile şcolare. Copiii din clasa I-a şi noi mai mari, din clasa a V-a, ne uitam unii la alţii. Ne puneam întrebările unde mâncăm, unde învăţăm, unde dormim. Cursurile au început în localul liceului "Grigore Ghica Vv." Masa o serveam la cantina liceului, iar mai târziu - într-o casă închiriată, de pe strada gării. Dormitoarele le aveam în clădirea pompierilor şi în alte case particulare. Apoi, în cazanna Regimentului 29 Infanterie.