Oraşul Gheorgheni, la cumpăna secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, a cunoscut o dezvoltare dinamică, reflectată şi în nevoia înfiinţării unei instituţii de învăţământ de nivel mediu. La o şedinţă de consiliu din 1897, conducerea locală a propus transformarea şcolii generale de băieţi în gimnaziu de stat pentru băieţi, însă hotărârea înaintată spre aprobare la Ministerul Educaţiei Publice a fost respinsă. La o nouă solicitare, în 1905 ministerul îşi dă acordul pentru înfiinţarea acestei instituţii, dar conducerea locală şi inspectoratul şcolar din Cluj nu au ajuns la consens în privinţa profilului acestei unităţi de învăţământ. Organele centrale, corespunzător exigenţelor contemporane, optau pentru funcţionarea unei secţii reale, iar cei din Gheorgheni ţineau mult la formele tradiţionale de învăţământ susţinând că: „unui popor trăind în mediu specific secuiesc nu îi trebuie şcoală...

Oraşul Gheorgheni, la cumpăna secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, a cunoscut o dezvoltare dinamică, reflectată şi în nevoia înfiinţării unei instituţii de învăţământ de nivel mediu. La o şedinţă de consiliu din 1897, conducerea locală a propus transformarea şcolii generale de băieţi în gimnaziu de stat pentru băieţi, însă hotărârea înaintată spre aprobare la Ministerul Educaţiei Publice a fost respinsă. La o nouă solicitare, în 1905 ministerul îşi dă acordul pentru înfiinţarea acestei instituţii, dar conducerea locală şi inspectoratul şcolar din Cluj nu au ajuns la consens în privinţa profilului acestei unităţi de învăţământ. Organele centrale, corespunzător exigenţelor contemporane, optau pentru funcţionarea unei secţii reale, iar cei din Gheorgheni ţineau mult la formele tradiţionale de învăţământ susţinând că: „unui popor trăind în mediu specific secuiesc nu îi trebuie şcoală reală" - citat din gazeta locală Gyergyó, din numărul apărut la 16 august 1908.

Oraşul a asigurat un teren de patru iugăre în fosta piaţă de animale, a cărui extras de carte funciară a fost transmis ministerului, încă în decembrie 1908. Lucrările de construire trebuiau începute în primăvara anului 1909, dar o serie de autorităţi au cercetat timp de peste un an justeţea şi autenticitatea actului de donare dintre oraş şi stat. În urma aprobării donaţiei, au apărut probleme de estimare a cheltuielilor, iar din cauza stării primitive a reţelei de apă şi canalizare lucrările nu au fost demarate.

În vara anului 1912 la solicitarea ministerului, arhitecţii budapestani Ambrus Orth şi Emil Somló elaborează proiectul unei clădiri monumentale. Ambrus Ort (1871-1931), care până în 1904 a lucrat în biroul cumnatului său, cunoscutul arhitect Ignác Alpár, se asociază cu Emil Somló (1877-1939), şi deschid împreună un birou de arhitectură. Dintre lucrările lor se pot menţiona şi proiectul bibliotecii universitare din Cluj sau palatul poştei din Sopron (Ungaria), dar totuşi cele mai multe dintre clădirile lor sunt şcoli ( Trenčín - Slovacia: Şcoala Superioară de Fete, Satu Mare: Şcoala Profesională de Stat, Seghedin: Şcoala Profesională Superioară de Stat, Žilina - Slovacia: Şcoala Reală Principală, Ujgorod - Ucraina: Şcoala de Fete).