Este teribil de dificil să sintetizezi activitatea unei şcoli cu o asemenea vârstă şi cu o tradiţie atât de impresionantă, pentru că în ea sunt reunite abnegaţia şi iubirea pentru oameni, idealurile si materializarea lor, eforturile zecilor de generatii de profesori şi elevi care au adus ofranda lor de muncă şi spiritualitate pe altarul acestei instituţii. Pentru noi, cei aflaţi sub stindardul titeichian, a fi dascăl reprezintă o chemare – de a îndruma şi a veghea destinul unor oameni, de a-i ajuta să se definească, să dobîndească frumuseţe morală, să devină creativi, să aibă consştiinţe libere. Pentru îndeplinirea acestor deziderate şi-a urmat şcoala drumul său mereu ascendent.
A fost mai întâi un vis – acela de a oferi lumina ştiinţei, căldura sufletului şi puterea minţii tinerilor, martori inocenţi ai primului război mondial –visul a devenit realitate la 10 septembrie 1919,...

Este teribil de dificil să sintetizezi activitatea unei şcoli cu o asemenea vârstă şi cu o tradiţie atât de impresionantă, pentru că în ea sunt reunite abnegaţia şi iubirea pentru oameni, idealurile si materializarea lor, eforturile zecilor de generatii de profesori şi elevi care au adus ofranda lor de muncă şi spiritualitate pe altarul acestei instituţii. Pentru noi, cei aflaţi sub stindardul titeichian, a fi dascăl reprezintă o chemare – de a îndruma şi a veghea destinul unor oameni, de a-i ajuta să se definească, să dobîndească frumuseţe morală, să devină creativi, să aibă consştiinţe libere. Pentru îndeplinirea acestor deziderate şi-a urmat şcoala drumul său mereu ascendent.
A fost mai întâi un vis – acela de a oferi lumina ştiinţei, căldura sufletului şi puterea minţii tinerilor, martori inocenţi ai primului război mondial –visul a devenit realitate la 10 septembrie 1919, când printr-o decizie a Ministerului Instrucţiunii, se înfiinţează ‘’Şcoala secundară de fete‘’. Începutul a stat sub semnul unor greutăţi aproape insurmontabile – lipsa unui local care să răspundă cerinţelor muncii didactice, lipsa fondurilor pentru materialele scolare.
Munca ştiinţifică , daruirea exemplară au învins aceste impedimente, şi şcoala şi-a continuat activitatea, căpătând trăinicie, sporindu-şi prestigiul. Este edificator să amintim că liceul dispunea în perioada 1919-1944, de nouă săli da clasă, două săli pentru colecţii didactice, trei încăperi pentru cancelarii, o sală de gimnastică ,o sală de muzică, un laborator de fizică – chimie, şi un mic muzeu de ştiinţele naturii.
Biblioteca oferea 2342 de volume. Baza materială mai cuprindea: o colectie de fizică-chimie cu 273 de piese , o colecţie de ştiinţe naturale, cu 243 de piese o colecţie de desen-caligrafie, cu 22 de piese şi o colecţie de gimnastică, cu 62 de piese. În această perioadă numărul de elevi înscrişi la liceu şi numărul de cadre didactice a fost în continuă creştere de la 74 de eleve şi două cadre didactice, la 754 de eleve şi 22 de cadre didactice.
Cel de–al doilea război mondial şi-a întins cortegiu de nenorociri şi asupra liceului, baza materială atât de anevoios procurată, a fost integral distrusă de bombardamentul aerian din 6 mai 1944 asupra orasului Turnu-Severin.
Valoarea unei şcoli, rezistă chiar şi unor asemenea teribile momente, reînvie din propria-i cenuşă, liceul redeschizandu-şi porţile în septembrie 1944, în localul liceului "Traian" , unde mai funcţiona şi Liceul Comercial – patru zile pe saptamană fiecare liceu, două zile dimineaţa şi două după-amiaza. Între anii 1945-1963 liceul a funcţionat în localul actualmente ocupat de muzeul "Porţile de fier ".
Între anii 1963-1966 liceului i se repartizează un nou spaţiu, în bulevardul Tudor Vladimirescu, azi Şcoala Generală Nr. 2 .
În fine, a venit şi momentul mult asteptat – în septembrie 1966, elevii păşesc în localul cu 24 de săli de clasă, situat pe strada Crişan Nr. 50 .
Şi în ceea ce priveşte specializarea şi denumirea, liceul a cunoscut repetate metamorfoze. Denumirea iniţială "Şcoala Secundară de Fete", este înlocuită, în 1926 cu "Liceul de Fete Turnu-Severin", dar îşi păstrează profilul teoretic, până in 1953.
Funcţionează, apoi, ca Şcoala Medie de zece ani Nr.3 Turnu-Severin [1953-1955], Şcoala Medie Mixtă Nr.3 [1955-1956], Şcoala Mixtă Nr.3 Turnu-Severin [1956-1960], Şcoala Medie Nr.3 [1960-1965], Liceul Nr.3 [1965-1972], Liceul de Cultură Generală Nr.3 Drobeta Turnu-Severin [1972-1975], şi ca Liceu Real-Umanist Nr.1 [1975-1977]. În toamna anului 1977, profilul liceului s-a schimbat, devenind, liceu industrial , sub denumirea – Liceul Indrustial Nr.5 Drobeta Turnu-Severin [de navigatie] între anii 1977-1979 şi apoi de chimie, până în anul 1989. În decembrie 1989, liceul redevine teoretic, primind numele marelui matematician Gheorghe Ţiţeica.
Astăzi urmează cursurile liceului nostru aproximativ 1200 de elevi, iar colectivul de cadre didactice s-a extins la 66 de persoane. În prezent baza materială a liceului este mult mai bogată, oferind elevilor posibilitatea de a-şi însuşi şi perfecţiona deprinderi practice şi intelectuale indispensabile conturării personalităţii, în vederea unei viitoare integrări în societate. Rezultatele obţinute de elevii şi absolvenţii noştri în ultimii ani, ne situează pe podiumul celor mai solicitate unităţi şcolare din judeţ.
Periplul acesta prin istoria liceului dovedeşte, fără putinţa de tagada, perenitatea şi valoarea la care au contribuit toţi aceia ale căror drumuri s-au împletit cu destinul veritabilei cetăţi de lumină şi speranţă.
Ne face plăcere să credem că şcoala noastră face parte din categoria acelora de care rămâi cumva îndrăgostit, chiar şi atunci când crezi că le-ai uitat, le duci atât de tare dorul, oriunde te-ai afla.