Momentul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 consemna existenţa a cinci şcoli în învăţământul secundar de stat din Cluj: un liceu de fete, două şcoli normale şi două şcoli civile, una pentru fete şi una pentru băieţi. Toate celelalte şcoli care au funcţionat aici până în 1919 erau şcoli confesionale.

Şcolile civile din Cluj au fost înfiinţate în 1870, fiind iniţial şcoli comunale (susţinute de oraş), ulterior au fost preluate de statul maghiar.

În actualul local al Liceului Teoretic „Emil Racoviţă” a funcţionat între 1870-1919 Şcoala civilă de Fete, care a devenit şcoală de stat în 1896. În perioada 1896-1919 a fost frecventată de 7990 eleve.

În zilele de 12-15 iunie 1919 cele cinci şcoli secundare din Cluj au fost preluate de statul român. Până la această dată în şcolile secundare învăţământul se desfăşura numai în limba maghiară. În anul 1919 a început organizarea...

Momentul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 consemna existenţa a cinci şcoli în învăţământul secundar de stat din Cluj: un liceu de fete, două şcoli normale şi două şcoli civile, una pentru fete şi una pentru băieţi. Toate celelalte şcoli care au funcţionat aici până în 1919 erau şcoli confesionale.

Şcolile civile din Cluj au fost înfiinţate în 1870, fiind iniţial şcoli comunale (susţinute de oraş), ulterior au fost preluate de statul maghiar.

În actualul local al Liceului Teoretic „Emil Racoviţă” a funcţionat între 1870-1919 Şcoala civilă de Fete, care a devenit şcoală de stat în 1896. În perioada 1896-1919 a fost frecventată de 7990 eleve.

În zilele de 12-15 iunie 1919 cele cinci şcoli secundare din Cluj au fost preluate de statul român. Până la această dată în şcolile secundare învăţământul se desfăşura numai în limba maghiară. În anul 1919 a început organizarea învăţământului românesc de toate gradele. Noile condiţii istorice impuneau reorganizarea inclusiv a spaţiului destinat învăţământului de stat. Pentru a crea posibilitatea înfiinţării primului liceu la Cluj (Liceul Bariţiu) s-a luat hotărârea ca Şcoala civilă de băieţi să fie mutată în localul de pe strada Mihail Kogălniceanu, numărul 9, actualul local al Liceului „Emil Racoviţă”.

În felul acesta, în anul 1919, a luat fiinţă Şcoala civilă de băieţi şi fete, cu predare în limba română. Primul director al liceului a fost Iuliu Karsai, profesor de matematică şi fizică, cel care a luat în primire şcoala la 10 septembrie 1919.

Deschiderea festivă a Şcolii Civile mixte de băieţi şi fete a avut loc într-un cadru sărbătoresc la 11 septembrie 1919. Cu această ocazie directorul şcolii afirma: „Şcoala civilă trebuie să aibă caracterul de şcoală secundară cu patru clase. Ea nu este nici şcoală primară, nici şcoală profesională, ci şcoală secundară de însuţire a culturii generale.”

Şcoala civilă corespundea, parţial, cu gimnaziul de mai târziu. În clasa I a unei şcoli civile se puteau înscrie absolvenţi ai învăţământului primar, durata studiilor era de 4 ani. Absolvenţii şcolii civile se puteau înscrie la şcoli comerciale, industriale, normale sau militare. Se puteau înscrie şi la liceu cu unele examene de diferenţă.

În anul şcolar 1919-1920 înscrierea la Şcoala civilă de băieţi şi fete s-a făcut prin concurs. S-au înscris 84 de elevi în 4 clase, astfel: clasa I – 27; clasa a II-a – 31; clasa a III-a – 12; clasa a IV-a – 14. Din totalul elevilor 75 erau români, 9 maghiari; respectiv 45 băieţi şi 39 fete; după religie majoritatea erau greco-catolici.

La început şcoala s-a confruntat cu numeroase greutăţi. Lipseau manualele şi programele şcolare, acestea au fost înlocuite de către profesori. Din primul an s-a decis să se pună accent pe matematici, ştiinţe reale, desen şi lucru manual. Încă din primul an şcoala a înfiinţat o bibliotecă cu 450 de volume, ajungând în 1922 la 2000 de volume.

În anul şcolar 1920-1921 cele două şcoli civile de băieţi şi fete abia fuzionate au fost organizate din nou separat. În acest al doilea an de existenţă şcoala civilă de băieţi a avut 113 elevi. În şcoala civilă se studia: limba română, religie, limba franceză, matematică, geografie, istorie, ştiinţele naturii, desen, lucru de mână, muzică şi gimnastică. La clasa a III-a se introduce a doua limbă modernă germana, de asemenea fizica, iar în clasa a IV-a chimia.

Cele mai multe ore pe săptămână sunt rezervate pentru limba română – 4 şi matematică – 4, cu precizarea că în clasa a III-a şi a IV-a numai băieţii făceau 4 ore de matematică, fetele numai 2, deoarece ele făceau 2 ore de gospodărie. Numărul total de ore pe săptămână era următorul: clasa I – 29; clasa a II-a – 29; clasa a III-a – 31; clasa a IV-a – 31.

La şcoala civilă de băieţi funcţionau în anul 1921 aproximativ 20 de profesori, majoritatea predând la mai multe şcoli din Cluj; dintre titulari menţionăm pe directorul Iuliu Karsai, profesorul Anton Domide – ştiinţele naturii, Dumitru Braharu – limba română şi istorie.

Începând cu anul şcolar 1920-1921 la şcoala civilă de băieţi au fost îndemnaţi să vină copiii de ţărani. Au venit mulţi din Aghireş, Cojocna, Poieni, chiar şi din alte judeţe. Referitor la acest aspect în „Anuaru al II-lea al şcoalelor civile româneşti din Cluj”, directorul Iuliu Karsai scria: „Ne-au năpădit băieţii, dar, de regulă, cei mai săraci, aşa că nu aveau nici opinci, ci numai câte un pantof bun şi unul rău, aruncaţi de oamenii cu stare mai bună, iar alţii desculţi. Le scânteiau ochii de dorul de a umbla la şcoală, fruntea lor lată şi sufletul promiteau mult, dar se vedea pe ei că toată bogăţia lor se afla în desagii cu merinde din spatele tatălui sau fratelui care i-a petrecut la şcoală.” Spre a veni în ajutorul acestor elevi s-a deschis în localul şcolii în anul 1920 un internat numit simbolic „Internatul Ţărănesc”, unde şi-au găsit adăpost 60 elevi în primul an de funcţionare. Pentru ei Ministerul Instrucţiunii a acordat 49 burse în valoare de 1000 lei pe an. Băieţii din internat rosteau zilnic următoarea rugăcune: „Doamne ajută părinţilor să mă poată ţine la şcoală. Doamne ajută-mi să mă fac harnic, bun şi om cu minte luminată. Amin!”

Emoţionantă era şi deviza interniştilor: „Nu umblăm la şcoală ca să ne facem domni, ci ca prin muncă cinstită să ne cucerim ţara asuprită de străini.”

Elevii Şcolii civile de băieţi au prezentat în 21 mai 1921 o serbare la arena sportivă a oraşului, demonstrând multe cunoştinţe practice. Au asistat şi un grup de profesori şi studenţi francezi, care, impresionaţi de cele văzute, recomandau ulterior şcolilor franceze practicismul observat în şcoala românească din Ardeal.

În anul şcolar 1921-1922 şcoala avea 184 de elevi, dintre care 90 erau cuprinşi în internat.

Director al şcolii devine, în august 1922, profesorul Anton Domide, care a dat dovadă de mult zel în consolidarea acestei şcoli. Numărul elevilor Şcolii civile de băieţi a cresut, în continuare, la 263 în anul şcolar 1922-1923 şi apoi la 326 în 1923-1924. Dintre aceştia din urmă 220 proveneau din mediul rural şi numai 106 din oraş, după naţionalitate 242 erau români, iar 84 de alte naţionalităţi. După religie erau 144 greco-catolici, 98 ortodocşi, 16 catolici, 53 luterani, 15 mozaici. În anul 1923-1924 la această şcoală funcţionau 15 cadre didactice, între care şi Constantin Daicoviciu, profesor de latină, viitorul mare istoric. Istoria era predată în continuare de către Dumitru Braharu sub conducerea căruia elevii au făcut în vacanţa de Paşti a anului 1924 o senzaţională excursie. Ei au călătorit cu trenul la Bucureşti şi Constanţa, unde au jucat un meci de fotbal cu elevii Şcolii Normale. De la Constanţa au călătorit cu vaporul la Sulina şi Galaţi. Din însemnările profesorului făcute cu această ocazie menţionăm: „Fericiţi cei care au timpul şi mai ales mijloacele să facă în fiecare an o excursie.”

În anul 1924 ministrul Constantin Angelescu a reorganizat învăţământul românesc. Şcoala civilă de băieţi îşi încheia al 54-lea an de existenţă şi al 5-lea an de viaţă românească. În anul şcolar 1924-1925 Şcoala civilă de băieţi devine şcoală medie de băieţi având şi clasa a V-a de învăţământ secundar cu profil real. Director al Şcolii este în continuare profesorul Anton Domide.

Istoria învăţământului liceaul românesc în localul de pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 9 este în strânsă legătură cu procesul de reformă a învăţământului din deceniul al III-lea al secolului XX.

În acest local a funcţionat până în anul 1948 Liceul de aplicaţie (băieţi) al Seminarului Pedagogic Universitar. Hotărârea înfiinţării acestei instituţii de învăţământ a fost luată în anul 1922, când profesorul universitar Vladimir Ghidionescu a primit misiunea de a organiza şcoala, fiind numit director prin ordinul 2497/1922. În anuarul pe anul 1923-1924 al Liceului „Gheorghe Bariţiu” se precizează că la 5 octombrie 1923 clasele divizionare (paralele) I B, II B, III B au trecut la Seminarul Pedagogic Universitar. Rezultă că Liceul de Aplicaţie a început să funcţioneze efectiv în anul şcolar 1923-1924 cu 3 clase de învăţământ secundar În anul 1924-1925 avea 4 clase bugetare cu următoarele efective: I – 43, II – 39, III – 29, IV – 32; în total 14. Iniţial nu avea un local propriu, funcţionând în localul Liceului „Gheorghe Bariţiu”; ulterior, probabil în 1925 sau 1926 i s-a atribuit actualul local al Liceului Teoretic „Emil Racoviţă”, unde a funcţionat până la desfiinţare.

Putem afirma că Liceul „Emil Racoviţă” este succesorul Liceului de Aplicaţie al Seminarului Pedagogic Universitar.

Scopul seminarului era acela de a asigura pregătirea pedagogică a viitorilor profesori şi a altor specialişti care desfăşurau activitatea de practică pedagogică în cadrul propriului liceu.

Liceul de Aplicaţie avea 2 secţii: umanistă şi reală. Durata studiilor liceale era stabilită iniţial la 8 clase. În clasa I de liceu se înscriau absolvenţii şcolii primare prin concurs.

În perioada 1928-1938 director al Seminarului Pedagogic Universitar şi al Liceului de Aplicaţie a fost profesorul Vladimir Ghidionescu, specialist în pedagogie, născut la Iaşi în 1878. A studiat în Franţa şi Germania, a fost un om de şcoală. În calitate de director a rezolvat problema localului, s-a preocupat de selectarea profesorilor, a fost un ilustru îndrumător al învăţământului în perioada interbelică.

Liceul s-a bucurat in această perioadă de un bine meritat prestigiu, bazat pe pregatirea profesională şi pe educaţia aleasă care se pretindea acestora.În perioada interbelică, un corp profesoral select a asigurat instrucţia şi educaţia tinerilor înscrişi la această instituţie de învăţământ.Mulţi dintre profesorii şcolii erau cadre didactice universitare.Dintre aceştia menţionăm:

-teologii:Vlad Şofron si Simu Petre;

-istoricii: acad. Ştefan Pascu şi prof. dr. docent Nicolae Lascu;

-matematicieni: prof. dr. Gheorghe Bratu, prof. enerit Dumitru V. Ionescu si acad.Gh. Călugareanu;

-pedagogul Vladimir Ghidionescu;

-fizicienii: prof.dr. doc. Victor Marian, prof. dr.doc. Mircea Drăgan;

-chmişti:prof.dr. Ioan Cadaru, prof.dr. Ioan Manta;

-naturalistul prof.dr. Alexandru Borza;

Peste un deceniu de activitate in acest liceu în perioada interbelică au desfaşurat şi profesorii:

-Demetrescu Romulus-limba română;

-Precup Ioan-limba engleza;

-Radulescu Nicolae-geografie;

-Capidan Pericle-desen;

-Chizia Olimpiu-limba germana;

-Brăharu Dumitru-istorie;

Prima promoţie a Liceului de Aplicaţie a fost în anul 1927-1928 şi a numărat 21 absolvenţi; până în 1948 liceul a fost absolvit de către 428 de tineri.În perioada 1928-1935 liceul a fost absolvit la terminarea clasei a VII-a, deoarece, prin reforma ministrului C. Angelescu s-a stabilit ca durata liceului sa fie de 3 ani.La sfârsitul anului şcolar fiecare clasa, de la I la a VIII-a, dădea examene de absolvire.Examenul de absolvire a clasei a VIII-a se dădea la următoarele discipline: limba română, latină, greacă, franceză, germană,istorie, filozofie, drept, geografie, matematică şi fizică-chimie.Media de absolvire a liceului se calcula astfel: media anuală+ media la examne împărţită la 2. Au absolvit Liceul de Aplicaţie în perioada interbelică, ca premianţi, fiii unor cunoscute personalitaţi ca: prof.univ. Onisifor Ghibu, prof.univ. Alexandru Borza, primar Sebastian Barnemiza. Cele mai bune rezulatate din istoria acestui liceu le-a obtinut in anul şcolar 1929-1930 absolventul Pamfil Mihai, nascut la Geneva în 1912, fiul prof.univ. Pamfil Gheorghe, care a obţinut în ultima clasă de liceu numai note de 10 la toate materiile, la fel şi la cele 12 probe la examenul de absolvire. În Anexa I dam lista “şefilor de promoţie” din perioada 1928-1948.

Ca o curiozitate menţionăm că în anii şcolari 1931-1932 şi 1932-1933 notele au fost înlocuite, locul lor fiind luat de calificative.În anul şcolar 1934-1935 liceul nu a avut absolvenţi deoarece s-a trecut la sistemul cu 8 clase de liceu(învăţământ secundar).Prima promotie de absolventi a clasei a VIII-a ( a XII-a) a fost in anul scolar 1935-1936.Absolventii au dat examen de absolvire a clasei a VIII-a din 8 materii si apoi, pentru prima data examen de BACALAUREAT.Acesta a constat in 3 probe scrise: limba romana si limba franceza si matematica;si 7 probe orale: romana, franceza, istorie, geografie, filozofie, stiintele naturii si latina. Premiul I l-a obtinut in acest an Gyarfas Vasile, nascut in 1918, fiul lui Dezideriu, roman de religie mozaica.El a obtinut media 9.35.

Pana in anul 1938 director al Seminarului Pedagogic Universitar a fost porf. Vladimir Ghidionescu,ajutat de Romulus Demetrescu care preda limba romana, filozofie si drept. In anul 1938 este numit director al Seminarului, prof. Iuliu Hateganu, dar el ocupa pentru scurt timp acest post, fiind urmat in functie de catre D.D. Rosca. In perioada 1938-1948 a functionat ca director al Liceul de Aplicatie, Petre Murariu, profesor de matematica, D.D. Rosca fiind director de studii.

In anul 1939-1940 liceul a functionat cu clasele I-VIII (V-XII) avand un numar de 296 de elevi.Intre acestia se afla si Matei Boila, pe atunci elev in clasa a III-a.Elev si absolvent al acestei scoli a fost si Tudor Agarbiceanu, fiul lui Ion Agarbiceanu. El a absolvit insa liceul mai devreme, in 1929.Mentionam si faptul ca norma de predare a unui profesor titular la liceu era de 15 ore/saptamana.

In urma dictatului de la Viena din 30 august 1940 invatamantul romanesc din cadrul liceului nostru a incetat temporar.In acest local a functionat in perioada 1940-1945 un liceu de aplicatie cu limba de predare maghiara, director fiind Wamser.

Seminarul Pedagogic Universitar si Liceul de Aplicatie, infiintat in 1922 au luat calea refugiului la Sibiu si respectiv la Timisoara. Liceul cu sectia umanista a functionat intre 1940-1945 la Sibiu in localul Liceului “Gheorghe Lazar”, avand ca director pe Onisifor Ghibu, pana in 1943, apoi pe prof.univ. Dumitru Todoran.Sectia reala s-a refugiat la Timisoara, functionand in cadrul Liceului “Constantin Diaconovici Loga” sub indrumarea directorului Nicoalae Apostolescu ajutat de seful de lucrari Petre Poganceanu.

In anul 1945 institutiile de invatamant au revenit din refugiu.La 22 iunie 1945 Seminarul Pedagogic Universitar si Liceul de Aplicatie au luat in primire vechiul local de pe strada Kogalniceanu nr.9. S-au facut pregatiri pentru deschiderea noului an scolar.Conducerea scolii multumea in 15 noiembrie 1945 Ministrului Educatiei Nationale, Stefan Voitec pentru ca a aprobat 15 vagoane de lemne pentru incalzirea scolii si suma de 2.000.000 lei. Adresa era semnata de Dumitru Todoran, directorul seminarului si Petre Poganceanu, directorul

Liceului. Ei au detinut aceste functii pana in 1948. Pintr-o alta adresa din 1948 directorii cereau autoritatilor sa asigure scolii o cota de tigari, deoarece profesorii “nu au timp sa stea la coada la tigari”.

Anul scolar 1945-1946 a inceput la data de 15 octombrie cu clasele I-VIII. Scoala era incadrata cu 23 profesori, 4 pedagogi si 4 persoane de serviciu. In acest an profesor de istorie a fost viitorul academician Stefan Pascu. Pana in 1948 s-a aplicat planul de invatamant din perioada interbelica, cu mici exceptii. Se mentineau sectia reala si cea umanista. La clasele a VII-a si a VIII-a latina se preda la alegere cu matematica, iar istoria civilizatiei greco-romane la alegere cu fizica-chimia. La clasele I-IV (V-X) se preda in continuare religia, iar duminica intre orele 8:30-9:30, la catedrala se oficia o slujba pentru elevi.

Formal, activitatea politica era interzisa in scolii, dar Inspectoratul Scolar al Regiunii Cluj dispunea inca din 1945 ca profesorii si elevii sa participe la conferinte organizate de Asociatia pentru stangerea legaturilor URSS.

In anul scolar 1946-1947 Liceul de Aplicatie avea in clasele V-VIII (V-XII) 219 elevi, printre acestia il gasim in clasa I pe Florin Piersic, care obtine mentiune cu media 8.07; in clasa a IV-a pe Hadrian Daicoviciu, acesta obtinand la sfarsitul anului scolar premiul II pe liceu, cu media 9.80.

Anii scolari 1946-1947 si 1947-1948 au avut cate 2 semestre.

Intre anii 1945-1948 director al Liceului de Aplicatie a fost Petre Poganceanu, care a venit la Cluj din Moldova in 1932. A ajuns asistent la Universitate, unde s-a ocupat de studiul mentalitatilor. A fost refugiat la Timisoara, de unde a revenit, in 1945, la Cluj. A fost strans legat de Liceul Emil Racovita pana la sfarsitul vietii.

Anul 1948 aduce asa-zisa reforma a invatamantului. Stalinizarea se face simtita in acest si domeniu.

Invatamantul este reorganizat astfel: invatamamntul primar clasele I-IV; invatamantul elementar clasele V-VII si invatamantul liceal clasele VIII-XI. In acesta situatie Seminarul Pedagogic Universitar si Liceul de Aplicatie isi inceteaza activitatea, fiind desfiintate. In locul lor se infiinteaza Liceul de baieti nr. 3, cu clasele I-XI. Planul de invatamant a fost modificat. Religia a fost scoasa de scoli. S-a introdus obligatoriu limba rusa la toate clasele. La terminarea anului scolar fiecare clasa dadea un examen de absolvire. In 1949 absolventii clasei a XI-a au dat examen la: limba romana, limba rusa, limba franceza, istorie, geografie, constitutie, filozofie, matematica, fizica si stiintele naturii.