Inca din anul 1852, Consiliul Local al orasului Timisoara inainteaza Locotenentei Provinciale o petitie in care cere aprobarea unei scoli superioare reale. Oficiul Provincial scolar aproba infiintarea acestei scoli, dar nu acorda nici un sprijin real, dimpotriva, dispune ca intretinerea scolii sa cada exclusiv in sarcina orasului, asa incat problema pregatirii unor cadre de specialitate, solicitate de dezvoltarea economica a orasului, ramane nerezolvata. In aceste conditii, municipiul Timisoara, sub impulsul unor necesitati obiective, depune un efort sustinut pentru infiintarea unei scoli reale, continuand tratativele cu Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice din Budapesta.

Ca urmare, la 23.04.1870 se hotaraste, in baza contractului incheiat intre Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice si conducerea orasului Timisoara, infiintarea "Scolii superioare reale"....

Inca din anul 1852, Consiliul Local al orasului Timisoara inainteaza Locotenentei Provinciale o petitie in care cere aprobarea unei scoli superioare reale. Oficiul Provincial scolar aproba infiintarea acestei scoli, dar nu acorda nici un sprijin real, dimpotriva, dispune ca intretinerea scolii sa cada exclusiv in sarcina orasului, asa incat problema pregatirii unor cadre de specialitate, solicitate de dezvoltarea economica a orasului, ramane nerezolvata. In aceste conditii, municipiul Timisoara, sub impulsul unor necesitati obiective, depune un efort sustinut pentru infiintarea unei scoli reale, continuand tratativele cu Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice din Budapesta.

Ca urmare, la 23.04.1870 se hotaraste, in baza contractului incheiat intre Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice si conducerea orasului Timisoara, infiintarea "Scolii superioare reale". Conform acestui contract, conducerea orasului Timisoara se obliga sa construiasca in termen de 3 ani un edificiu scolar corespunzator, iar pana la terminarea constructiei se va ingriji de adapostirea scolarilor. Organizarea scolii revenea statului, Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice urma sa numeasca directorul si profesorii, primaria avand doar un drept limitat asupra numirii corpului profesoral. In toamna anului 1870, se deschide scoala reala, numindu-se "Scoala superioara regala maghiara de stat". La inceput limba de predare a fost maghiara, dar s-au dat explicatii si in limba germana, deoarece elevii nu stiau bine limba maghiara.

Din anul 1870 si pana in anul 1878 scoala functioneaza in mod provizoriu in cladirea spitalului de adulti orasenesc. In anii 1878 - 1879 se construieste un local propriu pe locul vechiului teatru comunal, fosta primarie sarbeasca si actuala cladire din str.Gh.Lazar nr.2. Noul edificiu a fost construit de catre arh. Ioan Reiber pe vechea baza folosindu-se si unii pereti din vechea cladire a teatrului. In vechea cladire au dat concerte Franz Liszt, a dirijat Johann Strauss - fiul, iar poetul Mihai Eminescu a participat la prezentarea unor spectacole in calitate de sufleur.

In Scoala Superioara Reala s-a pus un accent deosebit pe geometrie analitica, fizica, chimie, stiintele naturii si desen. In anul 1881/82 s-a construit sala festiva. In anul 1919 dupa unirea Transilvaniei cu Romania, s-a introdus ca limba de predare limba germana. Sub numele de Scoala superioara reala, liceul functioneaza pana in anul 1919, cand se transforma in Liceul german de stat pana in anul 1941 cand isi sisteaza activitatea. Scoala a avut pana in 1927 o sectie maghiara. Din anul 1941 pana in anul 1944 in cladirea liceului din str.Gh.Lazar nr.2 a functionat liceul german de fete, iar in anul 1942 scoala a primit numele de "Nikolaus Lenau". Din anul 1952, s-a numit Liceul de baieti nr.2. In perioada 1952-1955 in cladirea liceului a functionat Facultatea muncitoreasca. Liceul german se reinfiinteaza la 1 septembrie 1948 functionand intre anii 1948-1955 in alta cladire. In anul 1955, liceul isi reia activitatea in vechiul edificiu din str.Gh.Lazar nr.2, in care functioneaza pana azi.