„Legea asupra instrucţiunii” din noiembrie 1864 prevedea la articolul 184: „În toate oraşele unde sunt licee de băieţi, se vor stabili şcoli secundare de fete compuse din cinci clase”.
Pe această bază, ia fiinţă şcoala Secundară de Fete sau Externatul Secundar de Fete, care îşi începe cursurile în ianuarie 1865 cu o singură clasă formată din 12 eleve. Primele obiecte de studiu au fost matematica, limba română, ştiinţele naturii, geografia, istoria, limba franceză, religia, desenul, caligrafia şi lucrul manual.
În 1875 Externatul Secundar de Fete a fost transformat în şcoală profesională.
În 1882, s-au reluat cursurile sub vechea denumire, Externatul Secundar de Fete. în perioada 1893-1896, în cadrul şcolii a funcţionat o secţie normală care pregătea învăţătoare suplinitoare.
În 1905 Externatul Secundar de Fete a fost transformat în liceu cu opt clase, cu numele de şcoala...

„Legea asupra instrucţiunii” din noiembrie 1864 prevedea la articolul 184: „În toate oraşele unde sunt licee de băieţi, se vor stabili şcoli secundare de fete compuse din cinci clase”.
Pe această bază, ia fiinţă şcoala Secundară de Fete sau Externatul Secundar de Fete, care îşi începe cursurile în ianuarie 1865 cu o singură clasă formată din 12 eleve. Primele obiecte de studiu au fost matematica, limba română, ştiinţele naturii, geografia, istoria, limba franceză, religia, desenul, caligrafia şi lucrul manual.
În 1875 Externatul Secundar de Fete a fost transformat în şcoală profesională.
În 1882, s-au reluat cursurile sub vechea denumire, Externatul Secundar de Fete. în perioada 1893-1896, în cadrul şcolii a funcţionat o secţie normală care pregătea învăţătoare suplinitoare.
În 1905 Externatul Secundar de Fete a fost transformat în liceu cu opt clase, cu numele de şcoala Secundară de Fete.
Prin decretul 2688/5.10.1908 Ministerul Instrucţiunii şi al Cultelor aprobă noua denumire, şcoala Secundară de Fete “Oltea Doamna”. Ziua şcolii urma să fie sărbătorită la 4 noiembrie.
Din anul 1925, absolventele au susţinut examenul de bacalaureat care le permitea accesul la studiile universitare.
În 1945, şcoala a primit denumirea de „Liceul Teoretic de Fete numărul 1”.
Din 1952, şcoala a funcţionat sub denumirea de „Şcoala Medie de zece ani numărul 1”, apoi, din 1956, „Şcoala medie numărul 2”.
Prin ordinul 3320/20.08.1960, Ministerul învăţământului şi Culturii decide ca şcoala să se numească Liceul nr.2 “Mihai Eminescu”.
Actuala denumire, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” este în vigoare din 1990.
Iniţial, şcoala a funcţionat la un loc cu şcoala Primară din Sărărie, pentru ca în lunile aprilie-octombrie 1865 să închirieze casa Catincăi Dumitriu din apropierea bisericii Vulpe.
În 1866, Externatul Secundar a funcţionat într-o clădire din curtea bisericii Bărboi şi apoi în casele Donici, din strada Sărărie.
Între 1867 şi 1882, şcoala a funcţionat în clădirea din curtea bisericii Sf. Sava.
Între 1882 şi 1887, Externatul s-a instalat în casele Iordan din strada Sărărie.
Între 1887 şi 1896, şcoala a închiriat o proprietate a lui Al. Şendrea, pe stradela Vasile Alecsandri, loc pe care astăzi se află Muzeul Teatrului.
Din 1896, şcoala închiriază casele Bălaşei Şendrea din strada Procojnie, unde rămâne timp de patru ani.
Aprobată în 1898, construcţia unui nou local se încheie în 1900, când este inaugurată clădirea din curtea Mănăstirii Golia. La 19 august 1909, clădirea este însă distrusă de un puternic incendiu.
Din 27 octombrie 1909 şi până azi, şcoala îşi desfăşoară activitatea în clădirea din strada M. Kogălniceanu, casă care a aparţinut lui Al. Mavrocordat.
În timpul primului război mondial, cursurile au fost întrerupte, din noiembrie 1916 până în noiembrie 1917, timp în care localul a fost transformat în spital militar.
În anul şcolar 1918-1919, cursurile s-au desfăşurat în clădirea Seminarului Pedagogic din strada Toma Cozma nr.2. Abia în august 1919, se revine în localul din strada Mihail Kogălniceanu.
Graţie eforturilor comitetului şcolar prezidat de directoarea şcolii, Tereza Strătilescu şi din care făcea parte ca cenzor Mihail Sadoveanu, în 1920, clădirea devine proprietatea şcolii.
În 1922, în clădirea de lângă poarta din strada Muzelor s-a amenajat internatul.
În anul 1925, s-a construit alături de clădirea principală o sală folosită pentru gimnastică şi festivităţi. Între 1935 şi 1937, s-a construit o nouă clădire, cu 8 săli de clasă şi un laborator, dată în folosinţă la 15 decembrie 1938.
În timpul celui de-al doilea război mondial, liceul a fost evacuat în comuna Balint, Lugoj, revenind în clădirea proprie în februarie 1945.

În 1970, liceul a obţinut o nouă clădire, care servise anterior liceului pedagogic.

Prima directoare, doamna Smaranda Macry a fost încadrată în decembrie 1864 şi a condus şcoala până în septembrie 1866. Din septembrie 1866 şi până în martie 1877, şcoala a fost condusă de Cleopatra Petit, profesor de limba franceză.

După două luni de direcţie a doamnei Victoria A. Urechia, în octombrie 1882 a fost numită în funcţie Maria Amfilochi Xenopol, care a condus instituţia timp de douăzeci de ani.

Din ianuarie 1902 şi până în septembrie 1929, direcţia şcolii este deţinută de Tereza Strătilescu, profesor de istorie, personalitate deosebită, remarcabil talent pedagogic.

Între 1929 şi 1939, şcoala a fost condusă de Margareta Roiu, profesor de matematică.

Din 1939 până în 1941, direcţia şcolii este încredinţată doamnei Clemansa Grecea, profesor de istorie.

În anii 1941-1948, direcţia este încredinţată doamnei Elena Partenie, profesor de fizică şi chimie.

Între 1948 şi 1950, doamna Georgeta Hagi, profesor de geografie a condus liceul.

În intervalul 1950- 1958, direcţia este deţinută de doamna Debora Leibovici.

Din 1958 până în 1963, şcoala a fost condusă de doamna Ana Aurora Goia, profesor de limba germană şi de limba franceză.

Începând din septembrie 1963 şi până în octombrie 1978, direcţia şcoli a fost încredinţată doamnei Margareta Năstase, profesor de chimie.

Din octombrie 1978 şi până în octombrie 1989, conducerea şcolii a fost exercitată de doamna Crenguţa Gâldău, profesor de limba română.

Între 1990 şi 2005, la conducerea liceului s-a aflat domnul Dimitrie Terzici, profesor de limba franceză.