Inchide
Începuturile Colegiului Național „Moise Nicoară" coincid cu cele ale primei școli elementare („școli începătoare") din Arad, înființată în 1707 de călugărul de origine bavareză Camil Nöffrich și funcționând în încăperile modeste ale unei improvizate școli primare. În 1745 școala începătoare devine școală latină, apoi în 1762 gimnaziu, denumire impusă de reorganizarea sistemului de învățământ din Imperiul Habsurgic. În 1844-1845 se aplică o nouă reformă școlară în Austria, introdusă un an mai târziu și în Ungaria, în urma căreia gimnaziul din Arad se completează inițial cu 7 clase, apoi cu 8 clase, devenind în 1851-1852 gimnaziu superior complet, iar în virtutea legii școlare XXXVIII promulgată în 1868 ia denumirea de gimnaziu superior regal. Școala latină și gimnaziul din Arad, patronate de călugării minoriți au funcționat pe rând în două localuri, proprietăți ale ordinului (1745-1821 / 1821-1873). În condițiile în care populația școlară creștea se impunea constituirea unui nou local. Folosind pentru început o parte din fondurile Fundației „Margareta Bibits", la care s-a adăugat apoi o contribuție substanțială a statului, între anii 1869-1873, s-a construit actualul edificiu școlar. Piatra de temelie a fost pusă în prezența lui Iosf Eötvös, ministrul învățământului și al cultelor. Lucrările de construcție au fost conduse de arhitectul Lajos Jiraszek după planurile arhitectului Josef Diecher din Budapesta. Clădirea este zidită în stil renaissance și se compune din două părți: clădirea principală, cu etaj, și corpul secund aflat în partea de apus unde există și sala de gimnastică. Intrarea, scările principale și sala festivă în care predomină elementele în stil baroc sunt impresionante. Întrucât fundația Bibits nu putea întreține școala, începând din 1895 statul și-a luat asupra sa această sarcină. La 5 octombrie 1919 localul vechiului gimnaziu va deveni Liceul „Moise Nicoară", primul liceu românesc de băieți din Arad. Ziarul local "Românul" consemna că sala festivă era plină „de toți cei care doreau să audă cuvântul românesc răsunând și afirmându-se pentru întâia dată într-un lăcaș de cultură românească.". La evenimentul de atunci a fost prezent și Vasile Goldiș, în calitate de ministru, reprezentant al guvernului, iar în cuvântarea sa primul director, profesorul Nicolae Mihulin, vorbea despre menirea liceului și anume „să crească elevi care să devină buni cetățeni români și oameni de caracter" Și într-adevăr, mulți dintre cei care, au trecut ca elevi pragul acestei școli, au ajuns personalități de prim rang în cultura românească: profesori universitari, doctori în științe, literați, medici, ingineri, juriști, economiști, unii dintre ei devenind membri ai Academiei Române. Edificiul a fost preluat de statul român în 1934. În anul 1955 a fost introdus pe lista oficială a monumentelor de arhitectură. Reforma învățământului din 1948 a marcat începutul generalizării învățământului. Fostul liceu "Moise Nicoară" este denumit Școala Medie nr. 1 din Arad, iar în 1957 primește numele de „Ioan Slavici", iar în anul 1965 i se acordă titulatura de liceu. Se revine la vechiul nume „Moise Nicoară" în 1991, iar, începând cu anul școlar 2000 - 2001, se va numi Colegiul Național „Moise Nicoară", continuând prin rezultatele deosebite obținute de elevii săi aceeași tradiție de școală de elită, punct de referință în învățământul preuniversitar, recunoscut atât în plan local, național cât și internațional. În anul 1998 s-a constituit Fundația „Moise Nicoară", instituție cu caracter educațional, care și-a propus stimularea și sprijinirea materială a activităților extracurriculare ale elevilor și profesorilor din școala cu același nume.
Inchide