Inchide
Creata in 1688 la initiativa stolnicului Constantin Cantacuzino, Academia Domneasca, institutie de invatamant superior, lacas de inalta cultura al Tarii Romanesti, si-a inceput activitatea in Bucuresti la manastirea Sfantul Sava, fiind de-a lungul timpului cea mai importanta scoala din Tarile Romane. Intrucat lipsesc majoritatea documentelor principale (hrisoave de functionare, state de salarii, evidenta activitatii didactice, acea condica a scolii si acel “catastih” sau catalog al bibliotecii cat si cataloage cu numele elevilor) a realiza o monografie completa a inceputurilor acestui for de cultura romaneasca este practic imposibil. Cu Academia Domneasca (reorganizata de Constantin Brancoveanu in 1707, de Alexandru Ipsilante in 1776 si de Ion Caragea in 1814-1817) incepe prima perioada din istoria invatamantului superior cu limbi de predare greaca si latina, perioada care a contribuit mult la raspandirea culturii clasice in tara noastra. Cu “Academia de stiinte chiar in limba romaneasca” incepe o noua etapa din istoria invatamantului superior din Tara Romaneasca, aceea a predarii filozofiei si stiintelor in limba romana. Academia Domneasca a fost o institutie de invatamant superior a Tarii Romanesti, unde se preda in limbi clasice: greaca si latina, asemanator tuturor institutiilor de invatamant superior european de pana in sec. al XVIII-lea. Faptul ca la College de France, la infiintare (1529) existau numai catedre de greaca, latina, limbi orientale si matematica (la 1700 mai apar catedre de medicina, drept canonic), iar pentru limba si literatura franceza se constituie o catedra abia in 1773, nu a indreptatit pe nici un istoric sa considere College de Fance altfel decat o institutie franceza de invatamant superior. Multi dintre cei care au frecventat cursurile Academiei Domnesti, s-au afirmat printr-o prodigioasa activitate bisericeasca, culturala sipolitica. Unii au fost reprezentanti de seama ai bisericii, oameni de cultura, angajati in marile framantari politice din sec. XVIII inceputul secolului XIX, mitropoliti ai Ugrovlahiei (Grigore de la Coltea, Grigore de la Caldarusani, Neofit), episcopi (Chesarie la Ramnic, Chesarie la Buzau, Ilarion la Arges, Iorotei al Dristrei). Altii s-au afirmat in viata politica a tarii, desfasurand si o valoroasa activitate culturala: Ianache Vacarescu, Nicolae Vacarescu, Grigore Brancoveanu, Constantin Campineanu, Stefan Balaceanu, Stefan Nestor, Iordache Golescu, Constantin Golescu, Constantin Dapontes, I.Riyos Neroulus etc. Fosti ucenici ai Academiei Domnesti au devenit profesorii Academiei, pregatind la randul lor alte generatii de tineri. Ei au elaborat si lucrari de filozofie, gramatici, enciclopedii sau au tradus in neogreaca si romana lucrari de matematica si fizica; dintre acestia amintim pe Sevastos Kyminites, Lambros Fotiadis, Gh. Ghenadie, Stefan Comitas, Grigore Constandas, Manase Eliade, I. Heliade Radulescu, Grigore Ioanid, etc. Mentionam si alti oameni de cultura, autori ai unor valoroase lucrari; unele tiparite, altele sub forma de manuscris: Darvaris Dimitrie, Dionisie Fotini, Naum Ramniceanu, Grigore Ramniceanu, etc. Par putini pentru un secol si jumatate de activitate a Academiei Domnesti. Aceasta enumerare devine insa convingatoare daca amintim ca inca in secolul XV cursurile Universitatii din Viena erau frecventate de 2 000 de studenti, ai celei din Leipzig, 2 000 iar ai celei din Salamanca, 5 000 – pe cata vreme, cursurile Academiei bucurestene erau urmate de numai 150-200 ucenici in vremea lui Brancoveanu, 200 pe timpul lui Al. Ipsilante si 3-400 in primele decenii ale secolului al XIX-lea. Mii de dascali au pornit de aici spre scolile din Muntenia sau Moldova. Gheorghe Lazar, I. Heliade Radulescu, Eufrosin Poteca, Simion Marcovici, Costache Moroiu, Petrache Poenaru, Teodor Pallade, Raducanu Mainescu, Gheorghe Ioanid, Grigore Plesoianu, Stanciu Capatineanu, Dumitru Jianu, Nicolae Simonide – iata numai cateva dintre numele celor care au educat noua generatie, care au luptat pentru recucerirea drepturilor pierdute, pentru afirmarea si infaptuirea idealurilor poporului roman. La “Academia cu stiinte chiar in limba romaneasca” isi faceau ucenicia tineri din toate colturile tarii. Mitropolitul Moldovei trimitea elevi in Bucuresti sa studieze la “scoala de la Sfantul Sava”. Este cazul lui Iancu Nicolae Moldoveanu care a devenit un vrednic traducator de literatura etica, incepandu-si activitatea sub indrumarea dascalilor bucuresteni (o prima lucrare “Culegere de intelepciune” s-a tiparit in 1827 la Bucuresti). Un alt moldovean este Iancu Vasilescu “care a venit aici al 1829 si a intrat in scoala la Sfantul Sava”, unde a ramas ca elev si apoi “ingrijitor” mult timp. Fosti elevi ai Academiei bucurestene au devenit profesori la Gimnaziul Vasilian din Iasi, contribuind la succesele obtinute de scoala ieseana. “Doi dintre profesorii acestuia, domnul Enache Halunga si domnul Andrei Moldoveanu s-au format in sanul patriei noastre la scoala de la Sfantul Sava”. Invatamantul superior din Tara Romaneasca, inceput sub semnul clasicitatii la Academia Domneasca, evolueaza spre cerintele epocii moderne. Transformarile social-politice si economice din Europa impuneau orientarea invatamantului superior spre marile probleme ale popoarelor hotarate sa se afirme, sa traiasca liber. In contextul mutatiilor politico-sociale pe plan intern si international “Academia cu stiinte chiar in limba romaneasca” marcheaza o etapa noua a invatamantului superior care s-a desfasurat la Sfantul Sava. Intr-o perioada scurta de 14 ani, in aceleasi chilii ale manastirii Sfantul Sava, alti dascali predau altor ucenici despre istoria neamului si a neamurilor, despre stiintele moderne, in limba patriei. Cu un curaj epopeic, profesori, elevi si alti carturari au reusit sa transpuna in romana literatura stiintifica (algebra, trigonometrie), lucrari de filozofie, de istorie universala, etc. Au reanalizat problemele limbii romane, creand o gramatica a limbii nationale, au impulsionat cercetarea trecutului patriei. Aici s-au format multi carturari ai tarii: poeti, oameni de stiinta, diplomati. Chiliile disparutei manastiri Sfantul Sava din Bucuresti au gazduit timp de un secol si jumatate invatamantul superior din Tara Romaneasca. Doua Academii, din care una a continuat generos pe cealalta – nu atat ca institutii cat ca centre de cultura – marcheaza in istoria spiritualitatii romanesti o epoca de mari avanturi si acumulari.
Inchide

Inchide
Revista "Aflux" Festival de teatru Sesiunea de comunicari "Interferente"
Inchide