Prima atestare documentara a şcolii în localitate o avem din data de 4 noiembrie1787, o informare a episcopului Andrei Bacinsch pentru Gheorghe Tokody,directorul superior de studii al Districtului Oradea, din care reiese că în comitatul Maramureşului „activau bine” mai multe şcoli, dintre care şi cea din Săliştea de Sus. Ea funcţiona pe lângă Biserica de jos (Bâleni), deci era şcoală confesională. Documentele vremii mentineaza ca in anul 1788, in Salistea de Sus erau 90 de tineri de varsta scolara, frecventau scoala12 si scoala functiona pe langa biserica . În 1841 sătenii au construit un local de şcoală care e transformat apoi în casă parohială, ulterior revenind scolii. In anul1879 a început construcţia unui nou local de şcoală, cel din Prund, care este dat in folosinta in acelaşi an, in care functioneza scoala confesionala. După 1848, documentele atestă eforturi în plus din partea...

Prima atestare documentara a şcolii în localitate o avem din data de 4 noiembrie1787, o informare a episcopului Andrei Bacinsch pentru Gheorghe Tokody,directorul superior de studii al Districtului Oradea, din care reiese că în comitatul Maramureşului „activau bine” mai multe şcoli, dintre care şi cea din Săliştea de Sus. Ea funcţiona pe lângă Biserica de jos (Bâleni), deci era şcoală confesională. Documentele vremii mentineaza ca in anul 1788, in Salistea de Sus erau 90 de tineri de varsta scolara, frecventau scoala12 si scoala functiona pe langa biserica . În 1841 sătenii au construit un local de şcoală care e transformat apoi în casă parohială, ulterior revenind scolii. In anul1879 a început construcţia unui nou local de şcoală, cel din Prund, care este dat in folosinta in acelaşi an, in care functioneza scoala confesionala. După 1848, documentele atestă eforturi în plus din partea sătenilor în vederea susţinerii învăţământului. În anul şcolar 1850-1851 frecventau şcoala 19 copii, din care 12 de origine nobiliară, iar in anul scolar1866-1867 din cei 226 copii de varsta scolara frecventau cursurile 28 de elevi. Un rol important în evoluţia învăţământului din Maramureş l-a avut Preparandia din Sighet, înfiinţată în 1860 unde sufletul scolii a fost profesorul Ioan Busita,un mare profesor al Maramuresului,el fiind de loc dintr-un sat de laga Dej.In calitae de profesor preda limba romana,istoria,pedagogia,muzica,agricultura si pomicultura.Pentru a aduce venituri scolii repara ceasurisi altoia pomiin localitatile limitrofe Sighetului.Invăţătorii pregătiţi aici erau şi de pe Valea Izei, şi după terminarea studiilor se întorceau mulţi în localităţile de baştină sau în cele vecine. Într-o statistică cu elevii care au frecventat cursurile Preparandiei între 1862-1869 îi găsim şi pe săliştenii Dumitru Chis, Grigore Iuga, Simion Iuga, Simion Iuga jun., Ion Vlad, Nicolae Vlad şi Vasile Bărcan. Dumitru Chis dupa absolvire si-a daruit munca de dascal la Dragomiresti un timp foarte scurt dupa care si- desfasurat activitaea de dascal timp de 35 de ani in satul sau natal Slistea de Sus.Acesta a fost un exemplu caracteristic de invatator al epocii sale.Desi nu era treaba lui a facut cadastrul comunei,a avut initiativa infintarii unei cooperative de credit si i-a invatat pe sateni sa-si altoiasca pomii. În calitatea de dascal a fost ani de zile vicepresedinte al Reuniunii docentilor maramureseni,iar in anul 1918 a fost printre cei mai activi membrii ai Sfatului National din Maramures. Printre semnatarii apelului din 11 noiembrie 1918de constituire a Consiliului National Roman din Maramures, care la 22 noiembrie 1918 a hotarat unirea Maramuresului cu Romania, a fost si invatatorul Dumitru Chis.De remarcat pentu aceasta perioada ca acesta a fost secondat de un alt coleg si consatean al sau, mai tanar ,dascalul Simion Vlad, cel care a indrumat multi copii sa urmeze scoli superioare si de meserii. Cu privire la stiutorii de carte mentionam ca la recensământul din 1881, la o populaţie de 2166 locuitori, doar 181 erau ştiutori de carte,iar la cel din 1910, din 3265 de locuitori, 407 erau ştiutori de carte. În şematismul bisericii greco-catolice din anul 1914 aflăm consemant că în Săliştea de Jos, şcoala este din zid, aici sunt înscrişi 30 de elevi, la şcoala de stat sunt 25 de elevi, la şcoala din Săliştea de Sus, şcoala este din lemn, la şcoala confesională sunt 39 elevi, iar la cea de stat 27 elevi, la ambele şcoli este învăţător Vasile Bărcan, comuna avea în total 121 elevi.Printre dascalii minunati ai acelor vremuri amintim si pe cei care nu erau salisteni,erau din alte zone ale tarii, Ionel Iordachescu, Maita Elisabeta, Maita Dragomir, Grigore Gheba, iar din localitate Ghizela Vlad, Gheorghe Iuga a Bareitei, Gheorghe Gh. Iuga, Irina Iuga, Simion Turlas. În perioada interbelică, numărul copiilor care frecventau şcoala a crescut. Numai la şcoala confesională din Prund învăţau peste 40 de elevi. Astfel că, după 1918, cele două localuri deveneau ne încăpătoare. Conducerea comunei a dispus ca urmare a acestui fapt construirea unui nou local în Suseni, din caramida, cu două săli de clasă şi doua locuinţă pentru invatatori. Scoala din localitate in aceasta perioada a contribuit la formarea unei pleiade de intelectuali: învăţători, profesori, medici, avocaţi, ce s-au afirmat în viaţa publică a judeţului sau chiar la nivel naţional. Printe aceste personalitati amintim pe Dr. Gavrila Iuga, licentiat in stiinte juridice, avocat de profesie si un important om politic, prefect de Maramures, unul dintre primii reprezentanti ai Maramuresului in Parlamentul Romaniei Mari, ales in octombrie 1919, Nicolae Chisu profesor, specialitatea limba si literatura romana, Prof. Dr.Ioan Vlad, Ioan Vlad medic specialist, Ioan Nonu Iuga inginer si altii. După al doilea război mondial, instituţia şcolară s-a consolidat prin cuprinderea într-un procent ridicat al copiilor în procesul de învăţământ, cât şi prin creşterea cantitativă şi calitativă a personalului didactic. Conform unui proces verbal de inspecţie din 21 noiembrie 1948 populatia scolara se prezenta astfel: elevi inscrisi cls.-I- a 200, frecventi 58; cls.-I- b elevi inscrisi 100 ,frecventi 35; elevi inscrisi cls.a- II- a 36, frecventi 25; elevi inscrisi cls.a- a 53, frecventi 42; elevi inscrisi cls. a- IV- a 44, frecventi 20; elevi inscrisi cls. a- V- a 34, frecventi 24 ; total elevi inscrisi 467, frecventi 204. Din anul 1951 a început să funcţioneze prima grupă de grădiniţă. Din această perioadă învăţământul era structurat pe următoarele nivele: învăţământ prescolar, învăţământ primar şi învăţământ gimnazial. S-au construit încă trei localuri de şcoală, unul cu două săli de clasă in anul 1953, la periferie, pentru învăţământul primar, şi două localuri în centrul localităţii, unul in anul 1964 cu doua nivele, cu 8 săli de clasă, un laborator şi alte spaţii adiacente pentru clasele I-VIII si celalalt in anul 1973 cu trei nivele, 12 săli de clasă şi spaţiile adiacente pentru clasele I-X. Anul şcolar 1987/1988 a fost anul cu cea mai numeroasă populaţie şcolară: 240 preşcolari, 518 elevi în ciclul primar, 509 în cel gimnazial şi 150 în clasele IX-X, total pe şcoală 1417 elevi. În acelaşi an şcolar şcoala a fost încadrată cu 8 educatoare, 18 învăţători şi 23 de profesori, toţi fiind localnici, începând din 1970 şi până în anul 2004. În perioada anilor 1975-1990, un număr foarte mare de absolvenţi ai şcolii au urmat cursurile colegiilor şi universităţilor, localitatea a avut cel mai mare număr de studenţi din zonă depăşind chiar unele oraşe ale judeţului, numai în anul universitar 1985-1986 au fost 65 de studenţi. Tot în această perioadă localitatea avea pe ste 1100 de intelectuali de diferite profesii, ingineri, profesori, economişti, medici, informaticieni, jurişti, preoţi. O parte dintre aceştia au perseverat, prin continuarea studiilor în specialitate obţinând titlul de doctor în ştiinţe, chimie (1), fizică(2), filozofie(2), medicină(1), ştiinţe ale educaţiei(1), economie(1), inginerie(1). Aceste personalităţi au lucrat sau lucrează în învăţământul superior pe funcţii de preparator, asistent universitar, sef de lucrări, lectori, conferenţiari sau profesori la universităţi din ţară şi din străinătate. De remarcat faptul că unul dintre absolvenţii şcolii şi din această perioadă, Liviu-Doru Bindea, a fost prefect al Maramureşului şi senator în Parlamentul României. Din data de 15 iunie 1994 şcoala primeşte prin Ordin al ministrului denumirea de Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Eminescu”, iar din anul 2006 printr-un alt ordin Şcoala de Arte şi Meserii „Mihai Eminescu”, în cadrul căreia funcţionează şi clase a IX-a, a X-a şi a XI-a complementară în domeniul Fabricării produselor din lemn, meseriile lucrător în tâmplărie nivel 1 şi tâmplar universal nivel 2 de calificare. De remarcat faptul că după anul 1975 toată populaţia de vârstă şcolară de pe raza localităţii a fost şcolarizată, existând o competiţie între elevi, părinţi şi profesori, care licee şi facultăţi să urmeze copii lor. Pe parcursul anilor populaţia şcolară a scăzut astfel încât în anul şcolar 2006-2007 au frecventat cursurile 166 prescolari şi 540 de elevi, din care 60 de elevi la SAM. Cursurile şcolare s-au desgăşurat într-un singur schimb, de dimineaţă, excepţie făcându-se la două posturi detaşate care funcţionau în două schimburi. Personalul didactic al şcolii era fromat din 43 cadre didactice, 8 educatoare, 13 învăţători, 21 profesori şi 1 maistru instructor. Pe parcursul anilor baza materială a şcolii s-a îmbunătăţit prin dotarea bibliotecii şcolare cu fond de carte, amenajarea unor laboratoare de informatică, chimie, fizică, biologie, cabinete şcolare. Şcoala din Săliştea de Sus, în existenţa sa înregistrează şi alte evenimente majore. Aşa este şi cel din 17 mai 2003, prilegiut de deschiderea primului Centru de Documentare şi Informare din Maramureşul istoric. La inaugurare au participat, parlamentarii Liviu Doru Bindea şi Petre Moldovan, primari din judeţ, din partea ISJ inspector general adjunct prof. Mariana Pop, Mariana Hudrea - inspector şcolar, Ligia Duruş şi Gelu Todoruţ din partea CCD, directori de şcoli, cadre didactice, consilieri locali. După deschidere acest spaţiu care a fost bine dotat cu fond documentar şi echipamentele necesare a devenit funcţional, în cadrul acestuia desfăşurându-se activităţi cu elevii, atât în echipă cât şi individuale, s-au organizat expoziţii, s-au realizat proiecte şcolare şi extraşcolare atât cu elevii cât şi cu adulţii. S-a continuat pe parcursul anilor îmbunătăţirea bazei materiale, mai cu seamă în anul 2007, au fost reabilitate cele două localuri de şcoală din centru, s-au amenajat laboratoarele şcolii şi dotat CDI-ul cu fondul de carte adecvat pentru populaţia şcolară şi comunitatea locală. În toată această perioadă a existat o colaborare bună cu toate instituţiile de pe raza localităţii, Primărie, Biserică, Poliţie, Dispensar uman, aceasta a influienţat în obţinerea de rezultate foarte bune de către elevi pe parcursul anilor şcolari.