Înconjurată de codri adânci, cu fâneţe parfumate , cu râuri limpezi şi repezi, comuna Borca a aparţinut timp de secole mănăstirilor Slatina şi Râşca, iar după secularizarea averilor mănăstireşti (1864) trece temporar în stăpânirea unor boieri moldoveni. Între 1884 şi 1947 a făcut parte din Domeniile Coroanei Regale, administratorul lor fiind Iancu Kalinderu, un ilustru cărturar, fost bibliotecar al Curţii Regale. In aceste condiţii istorice apar şi se dezvoltă şcolile din localitate.
• 1859 – Este înfiinţată şcoala de băieti din Borca, într-o clădire din lemn, la care veneau elevi din Mădei, Stejaru, Sabasa, Cotârgaşi, Holda, Broşteni, iar primul învăţător a fost Costachi Chiriţă. Ale informaţii, bazate pe surse orale, indică anul 1854, iar ca prim învăţător pe Vasile Vasiliu, venit din Ardeal, mai târziu devenit preot. La început scrierea se făcea cu litere chirilice, apoi...

Înconjurată de codri adânci, cu fâneţe parfumate , cu râuri limpezi şi repezi, comuna Borca a aparţinut timp de secole mănăstirilor Slatina şi Râşca, iar după secularizarea averilor mănăstireşti (1864) trece temporar în stăpânirea unor boieri moldoveni. Între 1884 şi 1947 a făcut parte din Domeniile Coroanei Regale, administratorul lor fiind Iancu Kalinderu, un ilustru cărturar, fost bibliotecar al Curţii Regale. In aceste condiţii istorice apar şi se dezvoltă şcolile din localitate.
• 1859 – Este înfiinţată şcoala de băieti din Borca, într-o clădire din lemn, la care veneau elevi din Mădei, Stejaru, Sabasa, Cotârgaşi, Holda, Broşteni, iar primul învăţător a fost Costachi Chiriţă. Ale informaţii, bazate pe surse orale, indică anul 1854, iar ca prim învăţător pe Vasile Vasiliu, venit din Ardeal, mai târziu devenit preot. La început scrierea se făcea cu litere chirilice, apoi s-a introdus abecedarul.
• 1863-1864 - La Şcoala Borca erau înregistraţi 32 de elevi. O parte a obţinut la sfârşitul semestrului calificativul “eminent” pentru disciplinele: lectură, aritmetică, biografia domnitorilor, geografie.
• 1864 - In cadrul reformelor domnitorului Al.I.Cuza este promulgată Legea Învăţământului, prin care învăţământul de patru ani devine obligatoriu şi la Borca. In acelaşi an revizorul judeţelor Suceava şi Neamţ, Nicolae Vicol, insistă pentru ridicarea salariului învăţătorilor din mai multe localităţi de munte, printre care Borca şi Mădei, de la 50 lei la 100 lei, motivând la Minister: “..merită a fi slarizaţi cu câte 100 lei pe lună, nu numai în privinţa capacităţii, dar şi a locului greu şi muntos unde sânt situate comunele citate şi la care chiar nutrimentul se poate avea cu multă greutate şi cu întreit cost decât la ţară”.
• 1872 – Din motive bugetare, în Plasa Muntele, judeţul Suceava, din 13 şcoli existente rămân doar 6 printre care şi cea din Borca.
• 1885-1887 – I.Kalinderu dispune repararea (după alte surse construirea) localului de şcoală pe care îl înzestrează cu atelier de tâmplărie şi strungărie, cu mobilier şi bibliotecă. Sunt donate cărţi didactice pentru uzul elevilor. Totodată şcoala de băieţi este împroprietărită cu 6 falce de fânaţ în vârful unui munte (Muntele Secu).
• 1888 – Învăţătorul M.Lupescu din Broşteni înfiinţează primul cerc cultural numit “Cerc conferenţiar” pentru “...a ridica nivelul cultural şi economic al ţăranilor”. Acestui cerc îi erau afiliate cadrele didactice din Broşteni, Mădei, Borca, Farcaşa. Intre 1886-1897 cercul se reorganizează sub numele de “Societatea didactică Bistriţa”, devenind precursorul cercurilor pedagogice de astăzi.
• 1890 - Cu sprijinul Administraţiei Domeniului Coroanei Regale (ADCR) este înfiinţată şcoala de fete, frecventată de 25-30 eleve; se repară vechiul local de şcoală, iar pe lângă atelierul de tâmplărie este înfiinţat şi unul de croitorie.
• 1892 – A fost construit un nou local, din zid, pentru şcoala de fete ( se pare actualul sediu al Primăriei).
• 1898 - Este organizată biblioteca şcolară prin donaţii de carte din partea “Casei şcoalelor” şi ADCR. Se ajunge la 390 volume, iar în 1912 la 918 volume. Revizorul Gheorghiasa propune un spor de 10% la salariul învăţătorilor care se ocupă de biblioteci, dar ministerul nu acceptă. In acelaşi an trupa de teatru a elevilor prezintă piesa “Arvinte şi Pepelea”de Vasile Alecsandri, iar în 1903, în faţa reprezentanţilor Domenului Coroanei este pusă în scenă opereta “Prinţul Puf”.
• 1900-1903 - La şcoala din Borca au funcţionat cursuri pentru adulţi, ca şi mai târziu în 1923-1924, la care au predat soţii Eugenia şi Constantin Popovici, dascăli care au slujit învăţământul din Borca între 1898-1941.
• 1900-1910 – La iniţiativa învăţătorului C.Popovici este înfiinţată Societatea cooperativă “Borca” transformată în Societatea cultural economică “Bistriţa”, cu statut propriu şi care lucra direct cu banca centrală. Aceasta era funcţionabilă în 1934, în ciuda crizei care bântuia ţara.
• 1904 – Începe construirea şcolii rurale primară mixtă (terminată în 1905), pe un teren primit în 1879 în urma împroprietăririi însurăţeilor. Şcoala avea 3 săli de clasă, cancelarie, 2 antrete,3 încăperi pentru locuinţa învăţătorului şi o pivniţă boltită. Era la acea vreme “cea mai solidă şi cea mai frumoasă dintre toate şcolile situate pe valea Bistriţei până la Piatra Neamţ”.
• 1912 – Revizorul C.Popovici, care a prezidat examenele de absolvire la Borca afirmă că şcoala a prezentat elevi bine pregătiţi.
• 1916-1917 – Primul Război Mondial transformă în ruine toate şcolile din Borca. Arhiva, mobilierul, materialele didactice sunt distruse de trupele ruseşti şi austro-ungare. Şcoala construită în 1905 este refăcută prin grija învăţătorului Popovici, sprijinit de societatea bancară“Bistriţa”, de comunitate şi “Casa şcoalelor”.
• După război, şcoala din Borca avea 4 posturi didactice şi 198 de elevi înscrişi în clasele I-VII
• 1930 – Clasele V-VII constituiau învăţământul complementar, care era obligatoriu.
• Numărul copiilor din mediul rural care îşi continuă studiile era în medie de 1%, iar în perioada 1921-1932 doar 5,4% din elevi au trecut în învăţământul secundar. Printre aceştia s-au numărat şi elevi de la Borca, deveniţi învăţători,preoţi, militari, profesori ori funcţionari. Cei mai mulţi au rămas meseriaşi, negustori sau foarte buni gospodari.
• După al Doilea Război Mondial se revine pentru scurt timp la învăţământul cu patru clase.
• 1948 – Prin Reforma învăţământului a fost reînfiinţat învăţământul obligatoriu de 7 ani
• 1953 – Marchează anul înfiinţării Şcolii Medii de 10 ani, devenită Liceul Teoretic “Mihail Sadoveanu”, printre primele şcoli întemeiate după război în fosta regiune Bacău. Meritul revine unor oameni inimoşi ca învăţătorul Vasile Codrescu, învăţătorul şi inspectorul Constantin Podoleanu, inspectorul şcolar Mihail Vadana, care au convins autorităţile că Borca este locul prielnic pentru o astfel de instituţie. “La mijlocul secolului al XX-lea, oficialităţile timpului au intuit că fiii şi fiicele muntenilor acestui spaţiu au minţi sănătoase, iscoditoare şi ascuţite, suflete sensibile şi fascinate de frumos, că pot duce pe umerii lor poverile şi roadele învăţăturii”.
“Asa a prins contur, într-un spaţiu luminos, sălbatic şi măreţ, cu miresme mănăstireşti, cea mai frumoasă şcoală de pe valea Bistriţei” (Prof. Gheorghe Ţigău, autorul monografiei Liceului Borca)
• Prima clasa de liceu (a VIII-a) a funcţionat în actualul local al Primăriei, pe atunci neetajat. Ciclul primar, internatul de băieti şi locuinţa profesorului Cicerone Gheorghiu erau în “Şcoala veche”( Corpul B), alte clase funcţionau într-o clădire ce exista pe actualul amplasament al blocului de locuinţe al cadrelor didactice.
• 1954 – Este amenajat internatul de fete, în clădirea actuală a poştei, dar printr-o acţiune “în forţă”, directorul de atunci, Vasile Codrescu, împreună cu elevele interne au transferat într-o noapte mobilierul în clădirea Administraţiei Domeniului Coroanei (Corpul D). Această clădire spaţioasă, cu 12 camere, construită în 1898, era locuită doar de un inginer silvic. Aici au mai fost amenajate bucătăria şi o sală de mese.
• 1956 – Este inaugurată clădirea liceului, o construcţie nouă, cu şapte săli de clasă (Corpul A) ridicată pe platoul în care sunt grupate şi clădirile Administraţiei Domeniului Coroanei ( Casa Administratorului, Cancelaria şi Muzeul silvic, grajdurile, şi “o frumoasă fântână săritoare adusă de la Casa Martin din Berlin”). Aceste construcţii au devenit clădiri de patrimoniu (în1997) datorită vechimii şi arhitecturii lor, iar fântâna figurează pe emblema şcolii simbolizând “fântâna înţelepciunii”. In prezent toate ceste construcţii aparţin Grupului Scolar.
• 1956 – Profesorul Alexandru Ţăranu înfiinţează un laborator de fizică şi un cerc de radioamatori în cadrul căruia a fost construit primul radioemiţător de pe valea Bistriţei.
• 1960 – Inspectoratul Şcolar al fostei regiuni Bacău repartizează Liceului Borca un camion, marca Ford, preluat de la URA-Bacău, recunoscută fiind izolarea liceului faţă de principalele centre urbane regionale (peste 100 km).
• 1960 – 1963 – Sunt organizate tabere de muncă, pe valea Borca şi Sabasa, cu găzduire în cabanele forestiere, pentru lucrări de plantare şi întreţinere a puieţilor.
• 1962 – 1965 - La Şcoala Borca sunt trimişi, într-un fel de surghiun, profesori incomozi pentru regimul politic al vremii: Haralambie Mihăilescu, un remarcabil latinist, Vultur Orandeanu – istoric, fost primar al oraşului Piatra Neamţ şi director la Liceului Comercial.
• 1965 – Este organizată prima tabără de odihnă, în vacanţa de vară, pentru elevii din judeţ. Din acest an, până în 1992, şcoala a găzduit tabere judeţene şi naţionale, nu numai de odihnă, ci şi de matematică, radioamatorism, fizică, limba engleză, iar în vacanţele de iarnă tabere de schi, de toate profitând şi elevii localnici.
• 1966 –Este generalizat învăţământul obligatoriu de 8 ani.
• In fostele grajduri regale, transformate între timp în magazii, au fost amenajate bucătăria, sala de mese cu 100 locuri şi o sală de curs, folosită în vremea taberelor şcolare drept Club al elevilor. Această clădire a fost demolata în 2003 pentru construirea sălii de sport.
• 1966 - În patrimoniul şcolii intră o altă clădire a ADCR, Cancelaria şi Muzeul silvic, azi Corpul C. Aici s-au amenajat săli de curs şi biblioteca, la parter, iar la etaj dormitoarele fetelor. În timp, încăperile au avut şi alte destinaţii: atelier de croitorie, cusături, covoare persane, laborator biologie, Centru metodic. In prezent au următoarea utilizare: la etaj depozitul bibliotecii şi arhiva, la parter, două săli de curs, Centrul de Documentare şi Informare (CDI), care include şi secţia de împrumut a bibliotecii, precum şi CCD – Filiala Borca
• 1968 – Internatul de băieţi se mută într-o clădire, de asemenea construită de ADCR , situată chiar pe malul pârâului Borca (Corpul G). Internatul a funcţionat aici până în anul 2007 când, atât cantina cât şi internatul de fete au fost dezafectate din lipsă de
solicitanţi. In prezent elevii au la dispoziţie numeroase mijloace de transport,astfel că preferă navetismul.
• 1968 – 1977 – In cadrul aşa-zisei “practici agricole”, elevii liceului, profesorii, personalul cantinei şcolare, se deplasau, timp de o lună, la
CAP-urile din jurul oraşului Piatra Neamţ pentru a recolta cartofi sau porumb.
• 1969 –.Instalaţia de aducţiune a apei, construită de ADCR la începutul sec.XX ,este înlocuită cu o nouă conductă, de 2,5 km, la instalarea căreia au lucrat elevi şi profesori împreuna cu directorul Alexandru Ţăranu. Tot cu cu participarea elevilor şi cadrelor didactice este amenajat terenul de sport din incinta liceului. Mult timp a fost folosit un teren de pe malul Bistriţei, amenajat în 1960, situat destul de departe de şcoală.
• 1970 – Directorul Vasile Agafiţei creează condiţii pentru înfiinţarea primul post remunerat de bibliotecar, ocupat de Elena Mărcuţianu. Până atunci biblioteca a fost în grija profesorilor de limba română, care primeau o indemnizaţie pentru acest efort.
• 1970 – La şcoala construită în 1905 se adaugă încă patru săli de clasă.
• 1971 – Consiliul Judeţean Neamţ repartizează şcolii un camion nou, pe care administratorul de atunci, Marin Grigore, l-a adus chiar de la uzina constructoare, din Braşov.
• 1972 – 1977 – In şcoală au funcţionat ateliere de croitorie, cusături, tricotaje, covoare persane pentru fete şi atelier mecanic pentru băieţi, deoarece programa şcolară prevedea 6 ore de instruire practică pe săptămână pentru clasele de liceu şi o oră pentru cele de gimnaziu. În ciuda dotării precare a acestora, rezultatele nu au întârziat să apară datorita străduinţei şi priceperii maiştrilor instructori: Mucenicu Maria, cunoscută prin fineţea iilor care luau calea exportului, Elena Ciubotă care a organizat un atelier de covoare persane, Dumitru Lupescu de la care au rămas numeroase lucrări metalice.
• 1974 - Directorii Gheorghe Ţigău şi Mihai Petrescu măresc spaţiul de şcolarizare prin construirea unei clădiri destinată laboratoarelor de fizică şi chimie. Cu acest prilej laboratorul de chimie este dotat cu mobilier şi material didactic adecvat.
• 1974 – 1978 – Prin efortul profesorilor şi al elevilor este amenajat laboratorul de biologie (prof. Constantin Coşulă) şi cabinetele de limba română (prof. Lucia Coşul) şi geografie (prof. Maria Lungu).
• Profesorul Vasile Doru Ulian, renumit pictor, a construit în curtea şcolii o fântână arteziană.
• 1977 – In procesul de reorganizare a învăţământului preuniversitar, liceul este desfiinţat şi transformat în Şcoală Generală de 10 ani.
• 1979 – Au fost înfiinţate primele clase de schi alpin, desfiinţate în 1983, dar continuate cu grupe de schi.
• 1982 – Pe pârtia de schi din Prelucă este construit un teleschi.
• 1988 – Este amenajat un al doilea teren de sport, de asemenea în incinta liceului.
• 1989 – În ideea generalizării învăţământului de 12 ani au fost înfiinţate clase liceale în cadrul învăţământului seral, iar în 1990,oficial, se reînfiinţează liceul, cu învăţământ de zi (liceal şi profesional).
• 1990 – Comuna Borca intră în relaţii cu oraşul Nyons, Departamentul Drôme, Franţa. Este înfiinţată Asociaţia “Amitié Nyons-Borca” care îşi propune să sprijine instituţiile din comună. Pana în prezent şcoala a beneficiat de o camioneta marca Peugeot (1992), echipamente, rechizite , jucării pentru grădiniţe, manuale şcolare, numeroase volume de literatură, albume, enciclopedii , abonamente pentru copii şi tineri la revistele “Okapi”, Phosphore”, Geo”.
• 1992 – Liceul îşi schimbă statutul, devenind Grupul Şcolar “Mihail Sadoveanu”. Filierele se diversifică pentru clasele de liceu şi se organizează învăţământul profesional (profil mecanic şi tâmplărie), de ucenici şi postliceal (profil agroturism montan).
• 1993 – Are loc vizita elevilor francezi de la Liceul “Roumanille” şi Colegiul “ René Barjavel” din Nyons.
• 1996 – A fost înfiinţat primul laborator modern de informatică prin obţinerea unei reţele de calculatoare în cadrul Programului “Şanse egale” finanţat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă, coordonatoare de proiect Maria Lungu, directoarea liceului
• 1997 – 1998 - Se fac lucrări de modernizare a internatului de fete şi băieţi, precum şi amenajări exterioare ale clădirilor şi incintei şcolii.
• În învăţmântul postliceal se introduce profilul finanţe-contabilitate, iar în anii următori cel de informatică şi silvicultură.
• 2000 – Şcoala este inclusă în mai multe programe derulate prin Ministerul Educaţiei, cu sprijinul Băncii Mondiale şi a Ambasadei Franţei la Bucureşti, programe ce se vor materializa în anii următori. Corpul B al şcolii este etajat cu încă 6 săli de curs. Este achiziţionat un autoturism Dacia-papuc pentru aprovizionarea şcolii şi a internatului, directorul de atunci fiind Viorel Bondar.
• 2002 – A fost înfiinţat un al doilea laborator de informatică dotat cu o reţea de 26 de calculatoare.
• 2004 – Este inaugurat Centrului de Documentare şi Informare (CDI), rezultat al participării şcolii la Programul bilateral româno-francez “Educaţia pentru informare în mediul rural defavorizat”. Până în 2007 acest centru a beneficiat de sprijinul Consiliului General Marne, departament înfrăţit cu judeţul Neamţ, şi a Asociaţiei “Amitié Nyons-Borca” care au donat cărţi şi echipamente.
• 2005 – Este finalizată Sala de sport construită printr-un program guvernamental finanţat de Banca Mondială. Până în acest moment s-a folosit o sala de sport improvizată în clădirea fostului hotel, situată lângă intrarea în liceu.
• 2006 – Este înfiinţat Cabinetul şcolar de asistenţă psihopedagogică, condus de psiholog Mirela Loghin.
• Directorul, Ioan Pîcu , găseşte resursele necesare pentru dotarea sălii de sport cu materiale şi aparatură sportivă, cu centrală termică şi achiziţionează un nou autoturism Dacia-papuc.
• 2007 – Prin proiectul PHARE 2004-2006 , este finalizată o noua clădire cu două ateliere de tâmplărie şi două laboratoare de informatică, dotate cu calculatoare, toate destinate claselor de SAM. Este înfiinţată clasa a XII-a, ruta progresivă, cu specializarea Tehnician în prelucrarea lemnului
• 2008 – Directoarea, Liliana Chirilă, face eforturi pentru reorganizarea programului şcolii astfel încât să nu se mai înveţe sâmbăta, iar clasele I-IV să înveţe în program de dimineaţă (prin amenajarea de noi săli de curs în internatele dezafectate). Este procurată o nouă centrală termică, de capacitate mai mare, pentru clădirea principala a liceului, iar pentru o mai bună izolare termică , vechile ferestre sunt înlocuite cu altele, de termopan. Pentru diversificarea mijloacelor didactice au fost achiziţionate videoproiectoare şi multifuncţionale pentru toate şcolile arondate, cât şi o tablă interactivă.