In contextul în care în anul 1963 funcţionau în oraşul Slatina două licee teoretice şi patru şcolai generale, se înfiinţează prin Ordinul 1949/1963 al Ministrului Industriei Petrolului şi Chimiei „Şcoala Profesională petrol – chimie” pe lângă Uzina de Aluminiu care atunci era în construcţie.
În anul 1971 şcoala profesională va trece în subordinea Ministerului Industriei Metalurgice, fiind inclusă în Grupul Şcolar pentru Industria Metalelor Neferoase înfiinţat la Slatina prin Ordinul ministrului învăţământului numărul 4429 din 9 iunie 1971, la clasele de şcoală profesională adăugându-se şcoala postliceală şi şcoala de maiştri.
Tot în 1971, la 3 septembrie, se înfiinţează prin Ordinul ministrului învăţământului nr. 4118 „Liceul Industrial Metalurgic” care în anul şcolar 1971/1972 neavând decât două clase, va funcţiona în cadrul Grupului Şcolar pentru Industria Metalelor Neferoase....

In contextul în care în anul 1963 funcţionau în oraşul Slatina două licee teoretice şi patru şcolai generale, se înfiinţează prin Ordinul 1949/1963 al Ministrului Industriei Petrolului şi Chimiei „Şcoala Profesională petrol – chimie” pe lângă Uzina de Aluminiu care atunci era în construcţie.
În anul 1971 şcoala profesională va trece în subordinea Ministerului Industriei Metalurgice, fiind inclusă în Grupul Şcolar pentru Industria Metalelor Neferoase înfiinţat la Slatina prin Ordinul ministrului învăţământului numărul 4429 din 9 iunie 1971, la clasele de şcoală profesională adăugându-se şcoala postliceală şi şcoala de maiştri.
Tot în 1971, la 3 septembrie, se înfiinţează prin Ordinul ministrului învăţământului nr. 4118 „Liceul Industrial Metalurgic” care în anul şcolar 1971/1972 neavând decât două clase, va funcţiona în cadrul Grupului Şcolar pentru Industria Metalelor Neferoase.
Anul 1971 se poate spune că a fost unul de graţie pentru şcoală, în acel an fiind construit şi noul sediu din strada Ecaterina Teodoroiu, unde se putea admira o clădire modernă şi impunătoare cu parter şi două etaje încadrată de o parte de atelierele şcolii, de cealaltă de două cămine aspectuoase, iar în faţă cu un mic părculeţ cu mulţi pomi şi ronduri de flori frumos amenajate.
În 1974 este construit corpul B de clădire, sala de sport şi sunt extinse atelierele şcolare şi cantina.
După 30 de ani de căutări şi reforme, regăsim astăzi o structură asemănătoare în învăţământul românesc. Elevii care nu susţineau examen de treaptă se puteau califica prin cursurile şcolii profesionale, precum şi prin cele de calificare la locul de muncă.
La 12 iulie 1977 prin Decretul prezidenţial numărul 191, şcoala îşi schimbă numele în Liceul Industrial Numărul 1 Slatina. Dubla subordonare, faţă de Ministerul Învăţământului şi faţă de Centrala Industriei pentru Metalele Neferoase a fost benefică pentru dezvoltarea şcolii, aceasta beneficiind de investiţii peste media timpului. Spre exemplu, în anul 1977, au fost investiţi în dotarea laboratoarelor 420.540 de lei, în condiţiile în care sala de sport construită cu 3 ani înainte costase 840.500 de lei. Tradiţia bunei colaborări cu întreprinderile slătinene şi în special cu Uzina de Aluminiu (astăzi SC ALRO SA) continuă şi acum, după cum se va vedea mai departe.
După Revoluţie, şcoala îşi schimbă din nou numele, astfel încât prin Dispoziţia 34/02.06.1991 a Inspectorului General al ISJ Olt, dispoziţie emisă în baza Hotărârii C.P.U.N. nr.12/1990 se va numi „Grup Şcolar Industrial Metalurgic” începând cu anul şcolar 1990/1991, ultima schimbare de titulatură are loc în anul 2007, când prin Ordinul ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr.1719/06.08.2007 primeşte denumirea de „Colegiul Tehnic Metalurgic” începând cu anul şcolar 2007/2008.