Colegiul Silvic Gurghiu este situat în localitatea Gurghiu, judeţul Mureş, în partea răsăriteană a judeţului, închis între Carpaţii Orientali, Depresiunea Transilvaniei, Defileul Mureşului şi zona de izvoare a Târnavei Mari, intr-o zonă cu puternice rezonanţe culturale şi istorice şi pregăteşte forţa de muncă pentru sectorul silvic, asigurând nevoile de personal calificat pentru mai multe judeţe ( Mureş, Sibiu, Braşov, Harghita, Alba, etc.). Şcoala este situată în cea mai lungă vale din regiune, Valea Gurghiului, cu o lungime de 55 Km, la o altitudine de 410 m. În cadrul şcolii funcţionează simultan patru forme de învăţământ silvic : liceu tehnologic de specialitate, liceu teoretic-profil real şi uman; şcoala de arte şi meserii, şi şcoala postliceală . Ponderea mare a pădurilor în acest judeţ cat şi în cele limitrofe, justifica pe deplin forma de învăţământ silvic, cat şi interesul...

Colegiul Silvic Gurghiu este situat în localitatea Gurghiu, judeţul Mureş, în partea răsăriteană a judeţului, închis între Carpaţii Orientali, Depresiunea Transilvaniei, Defileul Mureşului şi zona de izvoare a Târnavei Mari, intr-o zonă cu puternice rezonanţe culturale şi istorice şi pregăteşte forţa de muncă pentru sectorul silvic, asigurând nevoile de personal calificat pentru mai multe judeţe ( Mureş, Sibiu, Braşov, Harghita, Alba, etc.). Şcoala este situată în cea mai lungă vale din regiune, Valea Gurghiului, cu o lungime de 55 Km, la o altitudine de 410 m. În cadrul şcolii funcţionează simultan patru forme de învăţământ silvic : liceu tehnologic de specialitate, liceu teoretic-profil real şi uman; şcoala de arte şi meserii, şi şcoala postliceală . Ponderea mare a pădurilor în acest judeţ cat şi în cele limitrofe, justifica pe deplin forma de învăţământ silvic, cat şi interesul mare manifestat de elevi pentru pregătirea în acest profil. Experienţa acumulata prin programul PHARE, program aplicat la învăţământul profesional şi tehnic, asigura elevilor o pregătire la nivelul standardelor europene. Intensificarea activităţilor de exploatare şi prelucrare a lemnului, rezultat şi al efectelor de retrocedare a pădurilor , impune diversificarea profilului existent, prin înfiinţarea din anul şcolar 2009-2010 a unui nou domeniu de pregătire prin ruta directă de calificare, respectiv – prelucrarea lemnului, meseria – tâmplar. Începuturile învăţământului silvic din Gurghiu sunt legate de Legea pentru organizarea învăţământului profesional care a fost promulgată, în Principatele Romane, la data de 9 aprilie 1893. În concordantă cu această lege, în acest an, la Gurghiu s-a înfiinţat o Şcoală Profesională de Pădurari. Alegerea nu a fost întâmplătoare, Domeniul Gurghiului, care se găsea sub stăpânire austriaca, fiind foarte bogat în păduri şi având la dispoziţie clădirile castelului cunoscut sub numele de Bornemisza, construit în perioada 1731-1734 din dărâmăturile Cetăţii Gurghiului (atestata documentar din 1248). La început existau două clase de elevi, anul I, recrutaţi din Transilvania şi Ungaria şi anul II în care erau cuprinşi elevi transferaţi de la alte scoli. Caracterul profesional al şcolii este dat chiar de denumirea acesteia de Şcoala de Paznici de Pădure. În timpul instruirii, elevii învăţau şi mânuirea armelor de foc, paznicul fiind înarmat nu numai pentru necesitatea vânătorii, ci şi pentru apărarea pădurilor proprietate particulară sau imperială. Şcoala dispunea, chiar de la început, de o pepiniera didactică, iar parcul dendrologic reprezenta unul din cele mai vechi centre de cultură a speciilor exotice, creat în jurul anului 1830 , precum şi de un muzeu de vânătoare. Toate asigurau condiţii prielnice experimentării şi observaţiei, o calificare pe măsura cerinţelor impuse paznicilor de pădure. În anul 1914 se declanşează primul război mondial, cursurile întrerupându-se, iar localul şcolii, datoritş poziţiei pe care o avea, fiind transformat în spital militar. La 15 noiembrie 1919, şcoala îşi va relua activitatea sub denumirea de Şcoala Silvica Inferioara, cu un număr de 47 elevi. În 1920 va primi denumirea de Şcoala de Brigadieri Silvici şi se va impune criteriul de selecţie prin introducerea unui concurs de admitere bazat pe o severă vizită medicală, dar şi pe verificarea cunoştinţelor din domeniul scrierii corecte şi cursive, al istoriei şi al aritmeticii. În anii următori cresc exigenţele în privinţa selectării candidaţilor, fiind acceptaţi elevi cu cel puţin patru clase absolvite, criterii care rămân valabile până în anul 1948. În perioada interbelică, principalele obiecte de învăţământ au fost: limba romană, aritmetica, geometria, botanica, vânătoarea, mineralogia, meteorologia, staţiunea forestieră, caligrafia, educaţia cetăţeneasca, silvicultura, protecţia pădurilor, exploatarea pădurilor, legislaţia silvica, purtarea morală. Dictatul fascist de la Viena, din august 1940, a determinat ca întregul corp profesoral şi elevii să se refugieze la Târgovişte unde au continuat activitatea de pregătire profesională pe toata perioada războiului. După terminarea celui de-al doilea război mondial, în 1945, la Gurghiu se reiau cursurile silvice la Şcoala de Brigadieri Silvici unde vor fi cuprinşi şi elevii anului III de la Şcoala de Brigadieri Silvici din Petreşti, jud. Alba. În anul şcolar 1947-1948 şcoala se transformă în Şcoala Profesională Silvică cu durata de doi ani, care pregăteşte brigadieri silvici. În 1954 se comasează, la Gurghiu, Şcoala Silvică din Odorhei, iar în 1963, când aceasta instituţie devine Centrul Şcolar Forestier, se comasează şi Centrul Şcolar Silvic Miercurea-Ciuc. Cadrele pregătite în aceasta perioadă de referinţă sunt : pădurari, drujbişti, sortatori. Din studiul arhivei şcolii rezultă următoarea structura a învăţământului silvic : - Şcoala ProfesionalăSilvică, de 2 ani, pentru pădurari(1956-1969); - Şcoala Profesională Silvică de Pădurari de Vânătoare, de 2 ani(1958-1964) ; - Şcoala Tehnică de Maiştri Silvicultori, de 3 ani ( 1958-1962) ; - Şcoala Tehnică de Maiştri în Exploatare şi Transporturi Forestiere, cu durata de 3 şi 2 ani (1959-1969) ; - Şcoala Profesională Forestieră pentru Maşinişti de Utilaje Forestiere, de 2 ani, pentru , maşinişti de utilaje din exploatări forestiere (1964- 1969); - Grup Şcolar Silvic, din 1970 până în 2003, cu următoarele forme de învăţământ : - Liceul Silvic, cu durata de 4 ani, organizat, începând cu 1976, pe două trepte(trecerea de la treapta I la treapta a-II-a făcându-se prin concurs) ; - Şcoala Profesională Silvică, de 2 ani, pentru pădurari din 1974 până în 1993 ; - Şcoala Profesională Silvică, de 3 ani, din 1993 până în 2005 ; - Şcoala Tehnică Postliceală, din 1990 până în prezent ; - Colegiul Silvic, din 2003 până în prezent. La temeinica pregătire profesională şi civică a tinerilor, trebuie amintită şi contribuţia adusă de valorosul corp profesional format din ingineri şi profesori, mulţi dintre ei cu grade didactice şi experienţă în activitatea profesională şi didactică. De remarcat, activitatea regretatului profesor emerit doctor docent Emil G. Negulescu, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, care si-a început activitatea în cadrul Scolii Silvice din Gurghiu, la 1 noiembrie 1926 şi al cărei director a fost intre anii 1933-1940. Din anul 1990 şcoala silvică fiinţează sub denumirea de Grup Şcolar Silvic având, în componenţa sa următoarele structuri de învăţământ : - Învăţământul liceal de 4 ani, specializarea-silvicultor ; - Învăţământul profesional silvic de 2 ani, specializarea-pădurar; - Învăţământul postliceal silvic de 2 ani, specializarea-tehnician silvic. În anul 2003 şcoala devine Colegiul Silvic Gurghiu cu următoarea structura de învăţământ: - Învăţământul liceal de 4 ani, specializări –silvicultură, ecologie, matematica-informatică, din anul 2006 filologie-ştiinţe sociale şi din anul 2009 – fabricarea produselor din lemn ; - Şcoala de arte şi meserii – domeniul silvicultură. - Învăţământul postliceal silvic de 2 ani, specializarea-tehnician silvic.